Între 12 şi 14 mai 2017, douăzeci de profesori de limba şi literatura română din Piatra-Neamţ au participat la o excursie de studiu la Cernăuţi având ocazia de a descoperi locurile care au influenţat evoluţia unor personalităţi ale culturii universale. Excursiile de studiu sunt excelente ocazii pentru a face schimburi de experienţă, fără să uităm caracterul iniţiatic al oricărei călătorii. Fie că se vorbeşte despre excursia şcolară, excursia literară sau despre excursia de documentare, ea reprezintă, în fapt, o călătorie pe drumul cunoaşterii printre exponatele muzeelor şi ale caselor memoriale sau prin locuri încărcate de istorie. Învăţământul modern ţine cont de principiul interdisciplinarităţii şi excursia se dovedeşte a fi o activitate interdisciplinară ce, cu siguranţă, oferă noi perspective participanţilor.
Fiecare profesor cunoştea aceste locuri, mai ales din paginile istoriilor răsfoite, din cărţile dedicate vieţii lui Mihai Eminescu şi din memoriile unor oameni de cultură, dar experienţele acelor zile au demonstrat că nu a fost vorba de o simplă călătorie, ci de un drum deschis spre o istorie mai puţin cunoscută a românilor bucovineni, a personalităţilor care au marcat spiritualitatea noastră.
În prima zi, după-amiază, când soarele se ascundea şi scutura uşor norii, doar pentru a ne aminti de lacrimile ce curgeau cândva de pe scripca lui Ciprian Porumbescu, Cernăuţiul a început să ni se dezvăluie căci îl aveam alături de noi pe Dragoş, un om ce ne-a demonstrat că fostul profesor de literatură română este o gazdă minunată pentru colegii săi de la Piatra-Neamţ. Parcul din strada Transilvaniei aduce imaginea lui Eminescu alături de cea a lui Porumbescu, fiecare bucurându-se cândva de clipele de răgaz din Grădina publică.
Din când în când, pe străzile oraşului reapare spiritul poetului Paul Celan a cărui viaţă şi operă reprezintă o oglindă a acestui spaţiu multicultural. În fiecare an, în septembrie, se organizează un festival internaţional de poezie (International Poetry Festival „Meridian Czernowitz”) la care participă actori, poeţi, critici literari cunoscători de limbă germană, din toate colţurile lumii. În acele zile oraşul respiră poezie. În cafenele, în teatre, în biblioteci şi în librării se citeşte poezie. Lângă Muzeul de Artă, privind o clădire unde Ciprian Porumbescu a concertat la sfârşitul secolului al XIX-lea, călătorul este surprins de un buchet de trandafiri încremeniţi în metal sub o placă comemorativă ce aminteşte, în ucraineană, că Cenăuţiul se află între Kiev şi Bucureşti, între Cracovia şi Odessa, fiind capitala de taină a Europei, unde trotuarele se măturau cu buchete de trandafiri şi unde librăriile erau mai multe decât cafenelele.
Sufletul tuturor tresare văzând alături intrarea în sediul Societăţii pentru cultură şi literatură română în Bucovina. Fiecare păşeşte cu smerenie în sala în care simplitatea pune în valoare spiritul românesc. Păretarul îţi aminteşte de casa mare a fiecărei gospodării, semn că toţi cei ce pătrund în acest altar al comunităţii sunt oaspeţi de vază. Pe un perete, este afişată o tulburătoare Rugăciune pentru pace şi înmulţirea dragostei: „Doamne Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime, ca un bun asupra inimelor celor care sunt lipsiţi de dragoste şi de unire, şi împresuraţi de spinii urii şi ai altor păcate”.
Piaţa care, în perioada interbelică, purta numele Vasile Alecsandri este, astăzi, Piaţa Teatrului fiind dominată de imaginea clădirii în care a debutat Grigore Vasiliu Birlic, ca figurant, pe când era student la Facultatea de Drept din Cernăuţi. Şansa a făcut ca acesta să fie observat de regizorul Sică Alexandrescu şi de dramaturgii Victor Ion Popa şi Tudor Muşatescu. Dacă în secolul al XIX-lea trupele de teatru jucau în sala Hotelului Moldova, după 1905 publicul va putea aprecia arta dramatică în sala uneia dintre cele mai frumoase clădiri europene destinate spectacolului. Aceasta fusese proiectată de renumiţii arhitecţi H. Helmer şi F. Felner într-o perioadă când ţinutul Bucovinei de Nord se afla sub stăpânire austriacă. Acum Teatrul Naţional poartă numele scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska şi găzduieşte în fiecare toamnă, de opt ani, trupe din România participante la festivalul Aplauzele de aur ale Bucovinei, unde românii bucovineni vin pentru a se bucura de fiecare cuvânt spus pe scenă în dulcea limbă maternă.
Ceva mai departe, cu emoţie, am intrat în curtea gimnaziului în care a studiat Eminescu şi unde elevii, încă, descoperă lumea cărţii. Fiecare dintre noi căuta urmele trecutului între zidurile pe care timpul părea să nu fi lăsat prea multe urme. Oare de la fereastra aceea elevul Eminovici privise spre curtea interioară unde acum nişte tineri repetă un dans? Câtă bucurie şi suferinţă trăia atunci, rupt de satul copilăriei, cel care suporta cu greu rigoarea şcolară?
Experienţele culturale ale acestei zile nu se puteau încheia mai frumos decât cu imaginea Universităţii, loc în care trecutul forţează prezentul să ţină cont de viitor. Universitatea a fost înfiinţată în anul 1875 având iniţial doar trei facultăţi: Facultatea de Teologie Ortodoxă, Facultatea de Drept şi Facultatea de Filosofie. Aici scriitorul Gala Galaction şi-a terminat doctoratul în Teologie; absolventul de studii teologice, Ciprian Porumbescu urma să devină şeful Catedrei de muzică de la Facultatea de Teologie, dar a fost arestat în procesul Arboroasa. Privind clădirile, cu sfiala primelor note din Rapsodia română, constaţi că arhitectura impresionantă pune în valoare atât spiritul germanic, dar şi pe cel românesc din Moldova lui Ştefan cel Mare. Clădirea principală e fosta reşedinţă mitropolitană şi cea mai mare construcţie a ansamblului. La etaj sunt câteva săli care te copleşesc, prin frumuseţe, dar şi prin rolul pe care l-au avut pentru istoria noastră. În Sala Sinodală, cea mai mare sală a palatului în anul 1918, s-a votat Unirea Bucovinei cu patria-mamă, România. În Sala Albastră am descoperit o expoziţie de tablouri care mi-au amintit de La Blouse Roumaine al lui Henri Matisse, dovadă în plus că spiritul românesc îşi lasă amprenta şi în pictura modernă.
Zilele următoare au oferit alte bucurii sufletului nostru, dar să-i lăsăm şi pe ceilalţi participanţi să vă prezinte Cetatea Hotinului sau popasul eternităţii din Cimitirul românesc.
Profesor, Magdalena Livioara TODIRESEI