• Interviu cu prof. Uğur Çelik – Liceul Karabağlar Atatürk Mesleki ve Teknik Anadolu Lisesi (Izmir-Turcia)
– Pentru mine este o premieră să intervievez pentru revista „Apostolul” un profesor din altă ţară. Sunt onorată să fac acest lucru avându-vă lângă mine pe dvs., domnule profesor Uğur Çelik şi de aceea vă rog, pentru ca publicul nemţean să vă cunoască, să vă prezentaţi în câteva cuvinte.
– Mai întâi, cred că mă reprezintă ceea ce fac în şcoala mea: sunt profesor de tehnologia informaţiei şi coordonator de proiecte Erasmus+ la Liceul Anatolian Profesional şi Tehnic Karabağlar Atatürk. În plus sunt şi coordonator de proiecte Erasmus+ în cadrul Ministerului Educaţiei din Turcia, pentru districtul Karabağlar. Puntru a vă putea face o idee, în acest district locuiesc 500.000 de persoane şi există 180 de şcoli. Îmi place să călătoresc şi să învăţ despre diferite popoare şi culturi, citesc mult, dar şi scriu – am la activ două cărţi şi o teză şi am publicat numeroase articole la edituri internaţionale de prestigiu – despre efectele învăţării online comparativ cu învaţarea face-to-face, despre cum se schimbă atitudinea şi motivaţia elevilor în cazul componentei online.
– În urma cercetărilor dvs., care este cea mai importantă concluzie cu privire la cele două faţete ale învăţării, online si tradiţională?
– Deşi ca profesor de tehnologia informaţiei ar trebui să optez pentru învăţământul online, totuşi mă feresc să afirm asta 100%, şi cred că trebuie să menţinem un echilibru între cele două modalităţi. Dar realitatea este că în prezent elevii învaţă mult cu telefoanele şi laptopurile. Iar ceea ce observăm cu toţii în zilele noastre, este că nu le putem menţine atenţia trează decât maximum 10 minute, după care trebuie aplicată învăţarea prin jocuri pe calculator sau modalităţi din acestea.
– Dar oare putem noi, cei din generaţiile mai vechi, să facem faţă acestei schimbări educaţionale?
– Da, putem, dacă încercăm să ne schimbăm pe noi înşine. Profesorul contemporan trebuie să-şi modifice gândirea şi metodele. Acum 25 de ani transmiteam pur şi simplu informaţii, dar acum totul este diferit, suntem în alt secol. Trebuie să adoptăm sistemele moderne de educaţie şi trebuie să operăm o transformare profundă asupra noastră.
– Mai precis, care ar trebui să fie rolul nostru în educaţia copilului?
– Bună întrebare… desigur rolul nostru trebuie sa fie altul, nu doar de profesor, ci de adevărat mentor, care trebuie să-i orienteze spre rezolvarea problemelor în timpul orelor de curs şi a situaţiilor problematice din viaţă. Profesorul nu trebuie să dea totul mură în gură, ci să prezinte elevilor problema şi să-i invite s-o soluţioneze folosind internetul, cărţile şi toate celelalte mijloace pe care le au la dispoziţie. Este sugestiv exemplul lui Einstein, care fiind întrebat câţi metri are o milă, a răspuns că nu ştie, dar poate afla răspunsul căutându-l într-o carte.
– Mulţi dintre elevii români (ba chiar şi unii profesori) sunt indignaţi, deoarece consideră că în sistemul nostru de învăţământ nu există o legătură clară între ceea ce se învaţă şi realitate. Cum vedeţi lucrurile pe acest palier?
– Eu predau şi matematică şi ştiu că mai întâi trebuie să le predau elevilor lecţia despre utilitatea matematicii. Poate dura şi o lună să le explic când şi cum vor utiliza matematica în vieţile lor. Apoi, aceasta este fundamentală pentru că ne învaţă cum să rezolvăm problemele. Dacă eşti bun la matematică ai să fii întotdeauna stăpân pe situaţie, pentru că, în primul rând, vei avea o logică imbatabilă.
– Trebuie să precizez că avem această discuţie în incinta Colegiului Tehnic „Gheorghe Cartianu” din Piatra-Neamţ, în sala în care are loc un cerc de robotică, la care participă elevi turci şi români, în cadrul unui proiect comun. Ce reprezintă pentru elevii dvs. acest lucru?
– După cum ştiţi Turcia nu este în Uniunea Europeană, de aceea nu este uşor pentru cetăţenii noştri să părăsească ţara, având nevoie de viză şi alte formalităţi. Astfel că, elevii care pot participa la aceste proiecte Erasmus+ au o mare şansă, o mare oportunitate să vadă ţări şi culturi diferite, ceea ce reprezintă un mare pas înainte pentru ei; apoi, fiecare îşi va povesti experienţa în cercul de colegi, prieteni şi cunoscuţi şi lucrurile vor căpăta amploare, ca un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte. Pentru că nu se rezumă totul doar la faptul că sunt aici şi vor învăţa ceva nou, ci este vorba despre viaţă. Spre exemplu, noi suntem musulmani, voi creştini, dar, stând împreună vedem că există atâtea lucruri care ne unesc, astfel încât putem deveni prieteni. Vorbim despre toleranţă, egalitate, incluziune şi alte valori de genul acesta pe care Uniunea Europeană le încurajează şi pentru care a creat aceste proiecte. Mai este vorba şi despre demontarea unor prejudecăţi la adresa oamenilor din Turcia şi România, despre care se spun uneori lucruri grele de către confraţii noştri europeni. Dar cunoscându-ne reciproc putem depăşi aceste bariere.
Nu numai noi am venit cu elevii aici, dar şi elevii români au profitat de oportunitatea proiectelor Erasmus + în Izmir. Cele mai frecvente au fost plasamentele în practică pe toate domeniile, în care copiii repatizaţi la firme din Izmir au luat pulsul direct al pieţei muncii, lucrând câte 6 ore, fiecare în specializarea pentru care era pregătit. Aceste schimburi vor continua şi dorim să le extindem şi cu alte licee tehnologice din Piatra-Neamţ. Pentru a vă face o idee despre frumuseţea locurilor de la noi, vă spun doar că mulţi din elevii care au făcut practică la Izmir, revin acolo în vacanţă, unii chiar an de an, mă sună şi ne bucurăm de relaţia pe care am cultivat-o.
Şi nu doar elevii, ci şi profesorii au fost găzduiţi la Izmir în proiecte Erasmus+, pentru activităţi de job-shadowing. În urma acestora şi a observării pe care o presupun, s-a făcut un schimb de experienţă atât de eficient, încât există profesori de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” care folosesc în practica pedagogică manuale ale colegilor mei, sau prin intermediul video-chaturilor sau telefonic rezolvăm împreună probleme profesionale. Altfel spus, am stabilit o colaborarea foarte bună şi pe termen lung.
– Din radiografia pe care o faceţi permanent celor două sisteme de învăţământ, ce vi se pare că le mai lipseşte, privitor la formarea elevilor?
– Amândouă sunt deficitare în domeniul stimulării creativităţii şi imaginaţiei şi a încurajării elevilor de a face singuri ceva, de a realiza un produs. Am ambiţia ca prin proiectele europene să-i scot pe copii din laptopuri şi telefoane pentru a confecţiona împreunăm ceva. Spre exemplu, am realizat cu ei mini-maşinuţe solare folosind obiecte uzuale, cum ar fi de exemplu doza de coca-cola. Această întreprindere este cu largă bătaie în viitor şi vă dau doar două exemple: elevii vor fi familiarizaţi cu panourile solare şi cu maşinile. În plus îi învăţăm să reutilizeze obiecte reciclabile, deoarece o altă carenţă a sistemelor educaţionale ale noastre este legată de preocuparea slabă pentru educaţia spre o dezvoltare durabilă a mediului (şi nu numai).
– Desigur, se pot adresa multe îndrumări tinerei generaţii. În finalul conversaţiei noastre v-aş întreba ce sfat oferiţi elevilor, care de fapt să exprime cel mai bine bunele dvs. intenţii faţă de ei.
– Le-aş spune elevilor să se gândească foarte bine şi să discearnă care este de fapt drumul lor, ce le place să facă, şi să persevereze pe calea aleasă. Să îşi ofere timp pentru a gândi asupra vieţii lor şi să îşi facă o proiecţie asupra a ceea ce doresc să realizeze anul viitor, peste 10 ani… – şi să îşi facă un plan. Iar totul trebuie urmat cu o anumită disciplină.
A consemnat Gianina BURUIANĂ