• Interviu cu Claudia JORA – profesor de limba şi literatura engleză, director adjunct la Colegiul Naţional „Petru Rareş”
– Doamna Claudia Jora, pentru ca cititorii revistei Apostolul să vă cunoască mai bine, vă invităm să faceţi o scurtă prezentare a parcursului Dvs. profesional.
– Am absolvit Colegiul Naţional „Roman Vodă” în anul 1998, apoi am urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, iar din anul 2002 lucrez în învăţământ. Am predat doar limba engleză, eu având şi specializarea a doua, adică limba şi literatura română. Debutul meu ca profesor a fost la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, unde, deşi eram începătoare, am primit clase de a XII-a, fapt care mi-a prins foarte bine, cu toate că nu a fost o trecere foarte lină de la facultate la încadrarea în muncă. Am predat apoi la Liceul Pedagogic şi la Liceul de Arte, după care am trecut prin mai multe examene de titularizare pentru că traversam o perioadă uşor nefericită, când nu erau catedre titularizabile de limba engleză. Astfel încât m-am titularizat prima dată la Roman (eu fiind de acolo), apoi am devenit profesor titular vreo cinci ani la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Piatra- Neamţ, unde am învăţat de asemenea foarte multe, mai ales de la directorul din acea perioadă, domnul profesor Gheorghe Constantin. A urmat Colegiul Naţional de Informatică, unde mi-am susţinut şi gradul didactic I în anul 2011, având mereu tot sprijinul echipei manageriale. În anul 2012, cu ocazia pensionării domnului profesor Paul Sandovici s-a scos la concurs un post titularizabil de limba engleză şi cum îmi doream foarte mult „Rareşul”, deşi trecusem deja prin trei examene similare, m-am apucat din nou de învăţat, am susţinut din nou inspecţie la clasă şi am reuşit să mă titularizez aici. Şi de atunci au început alte multe experienţe memorabile…
– V-am văzut în anul 2018 pe scena Sărbătorii Şcolii Nemţene. Puteţi să ne împărtăşiţi câteva din rezultatele importante obţinute cu elevii Dvs?
– Din acest punct de vedere cred că sunt o profesoară norocoasă şi marele noroc este că noi lucrăm la Colegiul Naţional „Petru Rareş” cu elevi foarte buni şi reuşim să facem o echipă foarte sudată. M-aţi văzut pe scena Sărbătorii Şcolii Nemţene în anul 2018 datorită elevului Matei Blaj, care a obţinut Menţiunea I la etapa naţională a Olimpiadei de limba engleză şi care acum este student la Cluj. Matei este un caz mai special, el a urmat la liceu profilul de matematică-informatică şi continuă la facultate tot informatica, dar din clasa a IX-a a avut o pasiune pentru limba engleză, în fiecare an a mers la olimpiadă şi iată că în clasa a XII-a a avut media a patra pe ţară.
Cu un an în urmă am avut un Premiu Special, tot la Olimpiada naţională de limba engleză, obţinut de Amalia Filip. Îmi amintesc cu drag că în al doilea an al meu la „Rareş”, Cristi Berbece, tot de la profilul matematică-informatică a obţinut tot la Olimpiada naţională poziţia a zecea, în condiţiile în care concurenţa este foarte acerbă, noi nu suntem profil de filologie şi chiar simpla participare la faza naţională este meritorie.
Ne mândrim şi cu o tradiţie în ceea ce priveşte participarea la Concursul Naţional de „Public Speaking”, la care elevii noştri au rezultate excepţionale: Locul II la semifinala naţională şi la finala naţională cu Cristi Berbece, Amalia Filip, Mihail Buruiană.
– Cum se potriveşte învăţarea centrată pe elev cu disciplina limba engleză?
– Cred că disciplina limba engleză se pliază foarte bine pe acest concept. Bineînţeles că sunt multe metode prin care ne concentrăm pe elevii noştri. Învăţarea centrată pe elev înseamnă să îi deprindem să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce învaţă, să aibă iniţiativă, să-i motivăm în permanenţă, să-i ajutăm să conştientizeze ceea ce au acumulat şi ce nu. Personal îmi place să lucrez cu cântecele, cu filme, cu materiale pe care ei ulterior le vor folosi pentru examenele internaţionale, îmi place să folosesc metoda dezbaterii şi mai ales (şi asta am învăţat de la prof. metodist Georgeta Burduja, care mi-a fost şi în inspecţie la definitivat) agreez metoda spidergram, folosind tabla.
Suntem de ani buni centru de pretestare şi testare Cambridge, iar noi din clasa a X-a ne pregătim elevii pentru examenele internaţionale Cambridge şi IELTS şi prin tot ce facem încercăm să-i ajutăm să atingă performanţa şi să-şi reafirme interesul pentru limba, cultura şi civilizaţia engleză.
– Care ar fi portretul „rareşistului” zilelor nostre?
– Elevul nostru este determinat, hotărât şi ştie ce vrea. Dacă în clasele a IX-a şi a X-a caută, acumulează din toate, în clasa a XI-a deja a înţeles ce îşi doreşte. În clasa a XII-a este deja focalizat pe ceea ce îl interesează. Adolescentul de la „Petru Rareş” este un inimos care se implică şi căruia îi pasă, care este matur, plin de căldură şi pasiune, cu un punct de vedere clar şi cu care poţi discuta aproape orice.
– Ce rol consideraţi că trebuie să acorde fiecare profesor dezvoltării continue? Vă rugăm să ne dezvăluiţi din experienţa proprie în acest sens.
– Dacă ne gândim la conceptul european de învăţare pe tot parcursul vieţii – Lifelong Learning – chiar dezvoltarea continuă nu este numai un drept al nostru dar este şi o obligaţie profesională pe care ar trebui să ne-o dicteze propria conştiinţă. Permanent trebuie să citim, să ne documentăm pentru că nu putem apărea oricum în faţa elevilor noştri. Lucrurile evoluează atât de rapid, se transformă în fiecare moment, încât trebuie să încercăm mereu să ne menţinem în actualitate.
Eu mi-am dat toate gradele didactice în primul moment, apoi am făcut diferite cursuri de perfecţionare cu Ambasada Americii, cu Inspectoratul Şcolar, cu Casa Corpului Didactic şi din toate am aflat lucruri noi pe care să le aplic la clasă, pe care să le împărtăşesc atât colegilor cât şi elevilor. Un loc aparte ocupă în acest context bursa „Comenius”, pe care am obţinut-o la Oxford în anul 2009, printr-o aplicaţie personală şi care a fost un mare câştig profesional, pentru că mi-a permis să-mi petrec două săptămâni în mediul limbii pe care o predau. Iar în anul 2018 am luat decizia de a mă înscrie la o şcoală postuniversitară la Bacău, în domeniul „Managementului Instituţiilor Educaţionale”.
– Ce aşteptări trebuie să avem de la profesorii care au şi misiunea de diriginte?
– Profesorul diriginte este o persoană extrem de importantă în viaţa oricărui elev. Pentru mine, doamna dirigintă din ciclul gimnazial – Tirodi Georgeta – a fost un model. O admiram pentru atitudine, pentru eleganţă, pentru felul în care îşi concepea lecţiile, care ne fascinau întotdeauna.
Spunem că fiecare clasă este oglinda dirigintelui, deoarece felul în care acesta îşi formează clasa spune foarte mult despre propria persoană. Dirigintele are menirea principală de a educa, de a forma, de a contribui la devenirea copilului. Trebuie să fie ca un părinte şi să înveţe elevii să fie în primul rând oameni, să respecte nişte norme, să iubească adevărul şi frumosul. Şi asta este valabil pentru fiecare dintre noi, pentru că, mai importantă decât informaţia de specialitate este transmiterea valorilor adevărate.
– Care vi se pare principala provocare a învăţământului românesc în această perioadă?
– Aceasta este o întrebare foarte interesantă. Există o contradicţie, cu care eu mă confrunt de câţiva ani. Când ajung în clasa a XII-a, mulţi elevi bat la uşa direcţiunii pentru a solicita scrisori de recomandare pentru universităţi din Regatul Unit al Marii Britanii, Olanda, Danemarca etc. Eu scriu foarte multe scrisori în fiecare an. Pe de o parte ne bucurăm fantastic pentru ei când sunt acceptaţi la acele şcoli înalte, dar pe de altă parte rămâne o mâhnire, gândindu-ne că mulţi dintre ei îşi vor găsi drumul acolo şi puţini se vor mai întoarce. Eu le spun tuturor acestor elevi să meargă în străinătate şi să fure de acolo experienţă, pe care s-o aplice în ţara noastră şi chiar în oraşul nostru.
– Sunteţi în pragul aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea liceului. Cum e să fii director adjunct la Colegiul Naţional „Petru Rareş” în această perioadă specială?
– Este o permanentă provocare să fii director adjunct la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, nu numai în momentul aniversării celor 150 de ani. Dar ne aşteaptă nişte momente absolut deosebite în luna noiembrie şi sunt foarte multe lucruri de care trebuie să ţinem cont şi la care ne gândim. Deja lucrăm la un program şi avem foarte multe idei despre cum să marcăm evenimentul cât mai frumos, pentru că nu multe instituţii de învăţământ se pot mândri cu asemenea vârstă şi cu locul pe care-l ocupăm noi în comunitatea nemţeană şi nu numai. Sunt idei care vin şi de la colegii noştri din cancelarie, pentru că întotdeauna am ţinut la lucrul în echipă. Şi Preşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor a venit cu un proiect pe care ni-l propun ei, cu activităţi în care doresc să se implice.
Înţelegeţi deci că mobilizarea este maximă şi principala noastră preocupare ar fi ca la acest eveniment să avem alături cât mai mulţi din absolvenţii noştri, care au făcut cinste şcolii şi s-au realizat atât în ţară cât şi în străinătate. Aşa că suntem profund conştienţi de misiunea pe care o avem!
A consemnat Gianina BURUIANĂ