Mai mult decât oricând, sistemul actual de învăţământ trebuie să se conecteze la cerinţele societăţii moderne şi să încerce, atât cât îi permit limitările inevitabile, să pregătească elevul pentru confruntarea cu realitatea şi pentru viitorul pe care-l va moşteni. Nevoia unei legături tot mai strânse între educaţie şi domeniul social a schimbat sistemul de învăţământ din ţara noastră şi abordarea profesională a cadrului didactic, abordare care a trecut dincolo de catedră şi a implicat, uneori, în egală măsură, părinţi, directori de unităţi şcolare, inspectori de specialitate.
Deşi încearcă să se adapteze cât mai bine la cerinţele societăţii, şcoala românească se confruntă cu dificultăţi, uneori, aproape imposibil de surmontat: abandon şcolar, copii tot mai puţin interesaţi de actul educaţional, lipsa respectului faţă de omul de la catedră, programe şcolare încărcate, în permanentă schimbare, metode de evaluare descurajante, lipsa preocupării pentru temele de acasă etc. La toate acestea se adaugă şi comunicarea din ce în ce mai dificilă cu părinţii, situaţi la poli extremi: fie dezinteresaţi total de activitatea şcolară a copilului lor, fie deveniţi, din ce în ce mai mult, părinţi de tip „elicopter”, hiperprotectivi, care agasează, inutil, atât copilul, cât şi profesorul.
O altă provocare căreia trebuie să-i facă faţă profesorul este aceea că, în prezent, acesta este obligat să devină propriul lui susţinător. Trebuie să se transforme într-un adevărat „agent de marketing” în comunitatea educaţională şi mai ales în cea socială, în contextul în care aproape toată lumea dă vina pe cadrul didactic pentru orice insucces al elevului. A învăţa să devină un adevărat PR propriu reprezintă o altă „pălărie” pe care dascălul din ziua de azi trebuie să o poarte.
Desigur, s-au făcut eforturi şi s-a investit mult într-o schimbare de viziune. S-au accesat finanţări de tot felul, s-au dezvoltat proiecte, s-au făcut cursuri de formare profesională. Dar schimbările sunt de formă şi nu de fond. Şcoala românească are nevoie să fie mai conectată la realitate, să teoretizeze mai puţin şi să facă mai multe lucruri concrete. A devenit absolut necesar să educăm o generaţie care să deţină cunoştinţe, instrumente şi motivaţie necesare pentru a fi deveni capabilă să găsească soluţii concrete la probleme reale, pentru a schimba sisteme şi moduri de gândire ineficiente.
Dacă schimbările la nivel social sunt mai greu de controlat şi fenomene precum sărăcia, abandonul şcolar sau lipsa resurselor materiale şi a dotărilor în şcoală sunt chestiuni în care profesorul nu poate juca un rol major, calitatea actului didactic, a procesului de predare-învăţare-evaluare reprezintă segmentul în care acesta poate influenţa radical viitorul generaţiei şcolare de astăzi. Înlocuirea metodelor tradiţionale de predare cu cele noi – în care participarea activă a elevului şi mai ales interactivitatea ia locul pasivităţii – poate constitui cheia către motivarea elevului şi dezvoltarea deprinderilor pentru viaţa reală. De aceea, dascălul de astăzi trebuie să apeleze la metode şi strategii didactice noi, care să stimuleze elevul, să-l implice, să-i faciliteze exprimarea şi, în acelaşi timp, achiziţia de cunoştinţe.
Indiferent că se află la început de drum sau că vine cu o experienţă de zeci de ani în spatele catedrei, profesorul de azi nu trebuie să se teamă de calculator, de proiector, de metode precum brainstorming-ul, problematizarea, învăţarea în echipă etc. De asemenea, este necesară mai multă deschidere în privinţa colaborării cu ceilalţi colegi, acceptarea schimburilor de idei, implicarea în echipe multidisciplinare şi adoptarea unor metode alternative de predare chiar dacă nu sunt cele pe care profesorul le-a consacrat, în opinia lui, ca fiind infailibile.
Pe lângă provocările venite din exterior, cele mai multe de ordin social şi economic, educaţia trebuie să accepte şi o provocare din interior: individualizarea metodelor de predare şi învăţare generale, astfel încât acestea să aibă un impact asupra fiecărui elev în parte. De fapt, o adecvare a metodelor de predare la stilul de învăţare al elevului de astăzi.
Prof. Carmen-Lăcrămioara GRĂDINARU
Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ