Premiile revistei Apostolul

Prima ediţie a Premiilor revistei Apostolul ar fi trebuit să aibă loc 2014, în luna martie, cu prilejul aniversării a 80 de ani de la apariţia revistei şi a 15 ani de la editarea seriei noi. Apoi, premiile ar fi urmat să fie decernate anual, ele însele devenind o sărbătoare. Diligenţele pentru paginarea şi realizarea presupusului eveniment au început din decembrie 2013; a fost gândit un regulament cadru, au fost fixate domeniile de excelenţă vizate, s-au dat numele premiilor, s-au făcut ciornele corespondenţei oficiale cu unităţile performante din învăţământ şi posibilii parteneri implicaţi, s-a fixat un calendar de lucru. Dar n-a fost să fie. Pentru că, exact aşa cum se întâmplă în România, copilul a rămas cu buricul netăiat, mai întâi pentru că nu dau turcii, mai apoi pentru că dacă într-un loc se munceşte, se transpiră alături, pentru că toată lumea e cu ochii în curtea vecinului şi, în final, dar nu în cele din urmă, pentru că şedinţele ne reuşesc mai bine decât treburile.

Dar în 2016, prin efortul comun al Sindicatului din Învăţământ şi al Asociaţiei Învăţătorilor s-a hotărât: Premiile revistei Apostolul se vor acorda anual, pe 30 iunie, cu prilejul Zilei Învăţătorului. Aceasta înseamnă nu doar că Sindicatul din Învăţământ Neamţ recunoaşte această sărbătoare a Asociaţiei Învăţătorilor, ci şi că i se şi alătură, încercându-se astfel ca împreună să dea un plus de importanţă şi solemnitate evenimentului – Ziua Învăţătorului, sărbătoare tradiţională a dascălilor, fiind pe cale de a fi minimalizată prin instituirea unor surogate europene numite Ziua Educatorului şi Ziua Educaţiei. Sunt acestea, zic eu, producte ale unor minţi aflate mereu în treabă, cu speranţa de a rămâne cumva în istoria reformării învăţământului nostru – aflatul în treabă la români fiind altminteri principala noastră îndeletnicire naţională.

Inspirând un respect nedisimulat, până mai mileniul trecut, învăţătorul era o autoritate morală şi intelectuală, era un reper al locului. A fi învăţător, profesor, nu era un lucru de ici – colo. Dascălii erau nu doar învăţătorii ci şi sfetnicii comunităţilor; autoritatea lor nu era dată doar de ştiinţa de carte ci şi de ţinuta lor patriotică şi morală. Şi mai aveau cu toţii sentimentul de demnitate al profesiei, de apartenenţă la o castă privilegiată – cea a luminătorilor neamului. A fost o condiţie pe care au apărat-o cu stiloul, de la catedră sau cu puşca pe front, după caz. Citiţi prima serie a colecţiei revistei Apostolul (perioada 1934-1943) aflată la „G.T. Kirileanu” şi veţi vedea că sentimentele despre care vorbesc erau reale; mândria şi responsabilitatea de a fi dascăl nefiind doar vorbe în vânt.

Astăzi, o bună parte din cuvintele de mai sus aproape au ieşit din vocabular, sentimentele de care vorbeam sunt mai firave, iar vremea, sau poate vremurile, sau poate rutina şi nepăsarea noastră au alterat serios imaginea şi statutul cadrelor didactice. Nu ştiu ce e de făcut pentru a schimba lucrurile. Dar dincolo de imbecilitatea politicienilor care produc maculatură în fiecare zi (genunea pre genune o cheamă), cred că e treaba fiecăruia dintre noi să schimbe aceste lucruri. Premiile revistei Apostolul sunt un prim pas pe drumul recondiţionării imaginii de mai sus. De fapt, acesta este sensul major pe care ne-am dori să-l aibă. Alt­minteri, nota comună a premiilor noastre este doar aceea că ele nu se decernează pentru activitatea de la catedră, ci încearcă să sesizeze şi să puncteze performanţa şi pasiunea dincolo de sala de clasă. Şi au fost laureaţi pentru aceasta:

Ediţia I (2016): Monica CRISTEA, prof. limba română, Şcoala Gimnazială nr.2, P.Nţ.; Cristina PETRARIU, prof Pictură şi Istoria Artelor de la Palatul Copiilor P.Nţ.; Mihăiţă ALBU, dir. Liceul de Arte „Victor Brauner” P.Nţ.; Petru SANDU, dir. LPS Roman; Daniel DIEACONU, prof. istorie la Scolile generale din Grinţieş-Ceahlău.

Ediţia a II-a (2017): Diana BEJAN – prof. fizică/informatică Colegiul Naţional de Informatică P.Nţ.; Nadia CÂRCU – prof. fizică/informatică C. N. Calistrat Hogaş, P.Nţ. şi Danubiana, Roman; Angela IATEŞEN – înv. primar – Şcoala gimnazială Arhimandrit Chiriac Nicolau, Vânători – Neamţ; Aloma VEISS – prof. biologie, Colegiul Naţional „Petru Rareş” P.Nţ.; Adrian SESCU – prof. fizică, Directorul Colegiului Tehnic Petru Poni Roman.

Ediţia a III-a (2018): Sabina PETRARIU, dir. Liceul tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau”, Vânători-Neamţ; prof. înv. preşcolar Cristina IONESCU – Şcoala Gimnazială nr. 3 P.Nţ.; prof. Florin MOLDOVANU, Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, Roman; prof. Dan ŢÂRDEA, profesor de arte vizuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţ şi la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi”, Vânători-Neamţ; prof. Viorel VANZARIUC, dir. Şcoala de Artă „Sergiu Celebidache”, Roman.

Ediţia a IV-a (2019): Prof. Paul ALEXANDRU – Colegiul Naţional „Roman Vodă”, Roman; prof. Gheorghe APETREI – Colegiul Tehnic „Ion Creangă”, Târgu Neamţ; prof. Mihaela GHERGHELESCU – Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi”, P.Nţ.; prof. Dorel HARALAMB – Colegiul Naţional „Petru Rareş”, P.Nţ.; prof. Florin NICOLAU – Şcoala Gimnazială Nr. 5, P.Nţ.

În ani 2020, 2021 şi 2022, premiile nu s-au acordat din cauza pandemiei, iar ediţia a V-a s-a desfăşurat pe 19 mai 2023, la Chişinău. Aici rolul de amfitrioană a întâlnirii i-a revenit doamnei Nadejda Lavric, vicepreşedinta FSEŞ, care a apreciat calitatea materialelor publicate în revistă, a înmânat premiile şi a subliniat valoarea lor simbolică şi sentimentală. Şi, după câte un „laudaţio” consistent, au fost laureaţi: Vasile BAŞ, director Liceul Teoretic „Constantin Stere” din Soroca; Valentina BOBOC, profesor la Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” din Chişinău; Liliana CIUBATÎI, director gimnaziul „Grigore Vieru” din Pererita; Eugenia HALUS, director Liceul Teoretic „Evrika”, Transnistria; Ecaterina URSU, director gimnaziul Păşcani, Angelina BEGU, redactor-şef adjunct, Chişinău.

În loc de concluzii, preluăm gândurile domnului Ghenadie Donos, preşedintele FSEŞ, aşa cum au fost consemnate de colega noastră Gianina Buruiană, în paginile revistei Apostolul: A fost o activitate pe măsura aşteptărilor noastre, deşi – dacă ar fi să fiu foarte sincer – pe alocuri acestea au fost depăşite, în sensul că a fost o atmosferă foarte caldă, prietenească. În partea oficială a întâlnirii, mă bucur să spun că am pus în valoare pedagogii noştri şi sunt încântat că ediţia a V-a s-a orientat spre noi. Şi poate n-ar fi rău să continuăm această iniţiativă…

Dar ceea ce m-a impresionat şi mai mult, dincolo de festivitatea premierii, au fost acele schimburi de opinii, de gânduri, de bune practici între două organizaţii sindicale frăţeşti. Acestea sunt cu atât mai relevante şi mai importante ca experienţă, cu cât noi ne aflăm în faza preaderării la Uniunea Europeană şi sunt percepute de noi ca nişte repere de care trebuie să ţinem cont în continuare. La rândul nostru ne-am exprimat solidaritatea cu profesorii din România, în această perioadă de criză pe care o traversează.

Ce pot spune despre colegii din Piatra-Neamţ? Suntem deja în al şaptelea an de colaborare, cu acţiuni concrete şi fructuoase, lipsite de formalism. Multă lume vorbeşte despre unire şi relaţii frăţeşti… la noi se vorbeşte mai puţin despre acest lucru, dar eu simt această apropiere şi practic, prin activităţile sindicale şi dubla redacţie a revistei Apostolul – am realizat UNIREA.

Mircea ZAHARIA