Impactul cel mai mare în avântul cultural al ţinutului Neamţ a fost, neîndoielnic, momentul reformei administrativ-teritoriale din februarie şi martie 1968. Era timpul când nou înfiinţatul judeţ Neamţ îşi adăuga instituţii noi cu atribuţii în domeniile lor de activitate. Acestea îşi vor aduce aportul la dezvoltarea culturii nemţene pe multiple paliere. Unul dintre ele va fi crearea unor manifestări care, în deceniile ce vor urma, vor deveni nu doar tradiţionale, ci adevărate branduri culturale – Festivalul de Teatru – 1969; Bienala „Lascăr Vorel” – 1971; Festivalul „Vacanţe Muzicale” – 1972.
Primele două, luate în ordine cronologică, îşi revendică paternitatea de la Bienala de la Veneţia, ediţia din 1968, la care participaseră şi o serie de artişti şi oameni de cultură din Neamţ.
Denumirea Bienalei nemţene a fost dată de una dintre primele personalităţi ale artei plastice care şi-a legat destinul de oraşul nostru, Lascăr Vorel, cel care s-a născut la 29 august 1979, în comuna Copou, de lângă Iaşi. Parte a unei familii de renumiţi farmacişti, se mută, încă din copilărie, împreună cu părinţii la Piatra-Neamţ. Zona montană, pitorească şi plină de farmec, îi merge la suflet micului Vorel în aşa măsură că, peste ani, el va evoca urbea nemţeană şi împrejurimile atât în lucrări plastice cât şi literare.
Dacă vom face o periodizare a acestei manifestări, vom constata două etape distincte: una înainte de 1978, cu doar cinci ediţii desfăşurate, şi o alta începând cu anul 1997. Înainte de a se numi „bienală”, manifestarea naţională de la Piatra-Neamţ a fost „festival”. Denumirea dată iniţială era justificată de faptul că expuneau cei mai valoroşi pictori şi sculptori ai ţării, publicul nemţean având ocazia să vizioneze crema artei plastice româneşti. Organizatorii vizau chiar mai mult, această „apariţie insolită în viaţa spirituală a judeţului şi chiar a ţării” să nu fie doar „o simplă confruntare a unor modalităţi de exprimare artistică, analizate şi evaluate pe criterii de strictă specialitate. Se încearcă, într-un context mai larg, pe fondul unui limbaj artistic de o varietate puţin obişnuită, o confruntare cu publicul şi o apropiere comprehensivă a acestuia. Expoziţiile prilejuite de Festival oferă satisfacţii pentru o gamă largă de necesităţi şi exigenţe artistice, impunând discuţii, care, indiferent de punctul lor de referinţă, vor implica diverse componente ale relaţiei artă-contemporaneitate-actualitate”, aşa cum scria Marcel Dragotescu în Catalogul expoziţiilor primei ediţii.
Astfel, între 15 şi 30 august 1970, se desfăşura prima ediţie a Festivalului de artă plastică „Lascăr Vorel”, în cadrul căreia au fost invitaţi să expună douăzeci şi doi de artişti (între care şi doi sculptori). Colectivul pietrean era reprezentat cu lucrări semnate de Iulia Hălăucescu, Zenaida Mădescu, Clement Pompiliu, Nicolae Milord, Mihai Mădescu, Petre Petrescu, Gheorghe Iliescu. Lucrările participanţilor au fost expuse în nouăsprezece săli ale Şcolii generale nr. 3 din Piatra-Neamţ, precum şi în sala de expoziţii temporare de la parterul blocului turn (Ozana).
După succesul primei ediţii, organizatorii au plusat, oferind publicului ediţiei a doua (iulie 1972) trei evenimente distincte: Expoziţia de pictură şi sculptură (cu nume consacrate printre expozanţi, precum Dan Hatmanu, Ion Pacea, Iulia Hălăucescu, Ilie Boca), Expoziţia de grafică de la Galeriile de artă din strada Bicazului şi Salonul caricaturiştilor de la Teatrul Tineretului (cu Octavian Andronic, Alexandru Clenciu printre participanţi).
Ca noutate faţă de prima ediţie, în vara lui 1972, organizatorii Festivalului de arte plastice „Lascăr Vorel” au organizat o expoziţie şi la Roman, în fapt o retrospectivă a creaţiei artei plastice judeţene din ultimele două decenii.
Ediţia a treia (1974) a continuat programul de evocare a pictorului Lascăr Vorel, prin întâlniri ale artiştilor nemţeni cu publicul, organizarea de expoziţii tematice. Acestea s-au desfăsurat în Piatra-Neamţ – Galeria „Arta” şi în clădirea care adăpostea Colecţia de Artă, la Bicaz – sediul Muzeului de Istorie, la Roman – Colecţia de Artă – şi în căminele culturale de la Bălţătesti, Dobreni şi Girov. Valoarea acestor expoziţii a fost certificată de prezenţa pictorilor Simona Vasiliu-Chintilă, Iulia Hălăucescu, a graficienilor Mihai Mădescu, Eva Cerbu şi a sculptorului Clement Pompiliu.
Începând cu ediţia a IV-a (20-30 octombrie 1976), manifestarea a luat denumirea Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel”. Schimbarea denumirii este explicată de domnul Gheorghe Bunghez (pe atunci, preşedinte al Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă) prin faptul că „ se desfăşura în cadrul celei de a doua ediţii a Festivalului naţional «Cântarea României» şi nu se mai putea numi festival”. S-au distins atunci tineri plasticieni nemţeni, absolvenţi ai învăţământului artistic superior: Bumitru Bezem, Mircea Răsvan Ciacâru, Mihai Chiuaru, care, alături de consacraţii Iulia Hălăucescu, Theodor Varahil Moraru, Zamfir Dumitrescu, Nicolae Fleissig, au realizat imaginea de ansamblu a evoluţiei artei plastice româneşti de până la acel moment.
Prima perioadă a istoriei acestei importante manifestări culturale a judeţului va încheia cu ediţia a cincea, cea din vara anului 1978.
După o întrerupere de aproape două decenii, Bienala a fost reluată în octombrie 1997, ca un proiect cultural-artistic al cărui titular avea să fie de aici încolo Muzeul de Artă Piatra-Neamţ.
Următoarele ediţii ale Bienalei „Lascăr Vorel” s-au desfăşurat în spaţiile Complexului Muzeal Judeţean Neamţ (în incinta Muzeului de Artă Piatra-Neamţ, ediţiile din 1999, 2001, 2003, 2005, 2009, şi în sălile rezervate manifestărilor temporare la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, în 2007 şi 2011).
Între 1997 şi 2019, Bienala a fost organizată de Fundaţia „Vorel”, pentru ca din 2021 evenimentul să fie preluat de Complexul Muzeal Naţional Neamţ.
Reţinem ca notă generală a manifestării o frază scrisă de poetul Nicolae SAVA, referitoare la Bienala din 1999: „Având ca obiectiv integrarea valorilor artistice contemporane în climatul spiritual naţional, Bienala se doreşte a fi un omagiu adus artistului al cărui nume îl poartă, la împlinirea a 120 de ani de la naştere!” (Revista „APOSTOLUL”, nr 8, oct. 1999).
Cea mai recentă ediţie a Bienalei naţionale de artă plastică „Lascăr Vorel”, ediţia a XVIII-a desfăşurată în perioada 30 octombrie 2023 – 9 ianuarie 2024, a adus pe simezele Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ o sută de lucrări realizate de artişti cu diferite abordări tehnice şi multiple interpretări de factură experimentală.
Juriul a fost format din Erwin Kessler, istoric şi critic de artă, director al Muzeului de Artă Recentă (preşedinte), Cătălin Davidescu, critic de artă, Mircea Roman, sculptor, Suzana Dan, artist plastic, manager cultural Rezidenţa BRD Scena9 şi Ştefan Potop, pictor, preşedintele Filialei UAP Neamţ (membri).
Laureaţii ediţiei au fost: Dănuţ Adrian CHIDON-FRUNZĂ, Iaşi (pictură); Ioan HORVATH, Cluj-Napoca (grafică); Matei GAŞPAR, Timişoara (sculptură); Andrea Gabriela TUDOR – Galaţi (debut). Premiul publicului a revenit pictorului Ion Iancuţ, urmat la o distanţă foarte mica a numărului de voturi de Ciprian Istrate, Sorin Otânjac şi Dan Grigoraş.
Această scurtă istorie a Bienalei „Vorel” nu se poate încheia fără a menţiona măcar o parte dintre cei care au trudit de-a lungul vremii întru succesul manifestării. Gheorghe Bunghez, unul dintre iniţiatori, aminteşte o serie de nume care şi-au pus amprenta pe prima ediţie: „Marcel Drăgotescu, Petronius Hălăucescu, George Podani, Gheorghe Diaconu-Pif, dar şi plasticienii Iulia Hălăucescu, Gheorghe Iliescu, Zenaida Mădescu, Mihai Mădescu (cel care a creat şi eleganta emblemă a Festivalului), Neculai Milord (în pofida vârstei şi a stării sale de sănătate), Petru Petrescu şi Clement Pompiliu, beneficiind şi de sprijinul mai multor salariaţi ai Casei Judeţene de Creaţie şi ai Muzeului Judeţean, au panotat toate expoziţiile şi, efectiv, au edificat Primul Festival de Artă Plastică Lascăr «Vorel», din România.”
Iar pentru concluzii, îi dăm cuvântul criticului Valentin Ciucă, de multe ori membru al juriului Bienalei, un erudit cunoscător al fenomenului plastic contemporan: Selecţia de la Piatra-Neamţ reunind artişti din întreg arealul românesc, oferă imaginea convingătoare a unui fenomen vital în substanţă şi polifonic în expresie. Alături de soluţiile cu tentă de evidentă modernitate, în sensul unui sincronism impus de exigenţele limbajului la zi, întâlnim şi consecvenţa în sfera unor viziuni ce ţin de arta tradiţională. Atât în pictură, grafică, artă decorativă evidenţiem opţiunea pentru menţinerea unui echilibru între extreme, încât fiecare îşi poate manifesta exerciţiile de admiraţie în funcţie de propria disponibilitate pentru o variantă sau alta. În fond, cu cât oferta va fi mai mare, cu atât şi cererea are şanse să se împlinească. Alături de artiştii consacraţi şi asimilaţi la bursa timpului, tinerii au meritul de a dinamiza prin cutezantele lor propuneri evoluţia domeniului. Unii au şansa certitudinii, ceilalţi pe aceea a posibilităţii. Şi unii şi alţii însă participă la descifrarea miracolului realităţii. Da, aşa e.
Valentin ANDREI
(N.R. În semn de preţuire şi respect, ilustrăm acest număr al revistei cu reproduceri după lucrările pictorilor Dumitru BOSTAN, Dan CEPOI, Petru DIACONU, Constantin FILIMON, Dinu HUMINIUC, Arcadie RĂILEANU, Ştefan POTOP, Gheorghe VADANA, care au apărut în revista APOSTOLUL, nr. 99, nov. 2007, însoţind articolul „Eveniment cultural: Prima Bienală internaţională de Arte Plastice Lascăr Vorel” – M.Z.)