„Tarcău – studiu monografic”
(Editura „Crigarux”, Piatra-Neamţ, 2012)
Cu acest titlu a fost editat, la începutul lunii decembrie 2012, un masiv volum (750 de pagini, format academic) ce conţine o monografie a Comunei Tarcău, veche aşezare din Judeţul Neamţ, atestată documentar de un act emis în cancelaria domnitorului Ştefan cel Mare, datat 10 octombrie 1458.
Colectivul care a realizat această carte este alcătuit din trei fii ai comunei (Constantin Grasu, profesor universitar, dr. în geologie, autor a peste o sută de lucrări ştiinţifice şi a douăzeci de cărţi – monografii şi sinteze geologice – din care două premiate de Academia Română; Vasile Enea, învăţător în comuna natală de aproape patru decenii, unul din dascălii de elită ai învăţământului din Judeţul Neamţ; Iulian Găină, primar al comunei, reales, în 2012, pentru a treia oară, din 2004), cărora li s-a alăturat Mihail Apăvăloae, cercetător ştiinţific, autor a peste optzeci de lucrări ştiinţifice şi a zece cărţi – studii monografie ale comunelor Pângăraţi şi Stăniţa din Judeţul Neamţ, ale Municipiului Piatra-Neamţ, Protopopiatului Piatra-Neamţ, Bisericii „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamţ ş. a.
Lucrarea, pusă sub un motto extras din „Monografia Comunei Tarcău” (1942) şi dedicată autorului acesteia – preotul Gheorghe Verşescu –, e precedată de câteva fragmente, referitoare la personalitatea acestuia, extrase din „Prolegomene” – prefaţa semnată de Gheorghe Bunghez, la ediţia a II-a a lucrării publicate în urmă cu şapte decenii –, şi de o prefaţă semnată de acelaşi autor acum, în 2012.
Remarcăm, la lectura acestui studiu, câteva virtuţi de care a dat dovadă colectivul de autori în procesul de elaborare: au reuşit să aducă în prim-plan, aşa cum este şi firesc, contribuţia, meritul oamenilor locului la edificarea, în timp, a Comunei Tarcău; au aşezat, chiar în primele pagini, la îndemâna cititorului, un subcapitol al „Introducerii”, ce conţine „toponime şi termeni locali cu circulaţie în restrângere”, absolut necesari pentru înţelegerea unor pasaje din text, termeni care contribuie şi la realizarea specificului lingvistic, spiritual al locului; la fel de utile, instructive, sunt explicaţiile incluse în notele de subsol, dar şi în textul propriu-zis, marcate prin scrierea cu corp de literă, mai mic decât restul cărţii (ex. v. p. 199); au efectuat o selectare atentă, cu acribie ştiinţifică, a unei bibliografii bogate (131 de repere), având în vedere şi prelucrarea critică a acesteia; elaborarea ştiinţifică a întregului care oferă capitole ce se pot constitui în studii de sine stătătoare (de ex.: cap. II. – „Cadrul natural”; cap. IV. – „Cadrul uman şi economic”; cap. V. – „Învăţământ, cultură, tradiţii”) sau pot fi incluse în studii de profil, mai ample, pentru zone mai extinse, şi, nu în ultimul rând, oferă un model exemplar, pentru cei interesaţi, de realizare a unei monografii.
Remarcăm alte contribuţii deosebit de importante la realizarea studiului: cea a Coraliei-Letiţia Bunghez, autoarea subcapitolul V. 2. 3. – „Muzeul de Artă «Iulia Hălăucescu»”, cea mai competentă cunoscătoare a vieţii şi operei pictoriţei care a donat Comunei Tarcău o bună parte din creaţia sa plastică, întemeind muzeul ce-i poartă numele, „instituţie unicat în mediul rural românesc” (Gheorghe Bunghez, care a realizat şi prefaţa – un excelent rezumat al lucrării, în care cititorul este ghidat şi incitat la lectură); colecţionarii, care au pus la dispoziţia autorilor bogata şi valoroasa iconografie a cărţii (v. lista celor 23, la p. 750); Elisabeta Orban, realizatoarea competentă a schiţelor grafice şi cartografice; Cristian Diaconu şi Dorin-Sorin Baciu, procesatori foto şi realizatori ai copertei. O menţiune aparte este cea care îi are în vedere pe unicul sponsor, Societatea „Dragoforest – Tarcău” (director: ing. Ioana Bontaş-Găină) şi Societatea „Dinasty Book ProEditura şi Tipografie SRL, care a realizat excelent cartea din punct de vedere tipografic.
Considerăm că lucrarea ar fi câştigat un plus de valoare, dacă autorii şi editorul acordau o atenţie mai mare unor elemente absolut necesare în procesul de redactare şi tehnoredactare, prin respectarea normelor stabilite de DOOM ed. II, 2005, referitoare la: scrierea unor substantive proprii („Moldova de Sub Munte” şi nu „Moldova de sub munte”, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Războiul pentru Independenţă, Şcoala cu Clasele I-VII ş. a.), la folosirea semnelor diacritice pentru a nu da naştere la confuzii, la folosirea abrevierilor (v. Viitorul locaş „Sf. Împ. Constantin şi Elena”; PR., corect Pr. sau pr., pentru preot), inserarea unor imagini (foto) şi a legendelor acestora în text, care nu este cea mai fericită, folosirea semnelor de punctuaţie (.), (,), (;), (:), („…” şi nu “…”) ş. a., a cratimei, în mod special (-) în loc de linie de dialog şi pauză deschisă (–); unele sublinieri (ex.: „Solurile din Munţii Tarcău” titlu subliniat de trei ori: scriere bold, italică şi cu ghilimele; era necesară doar una dintre acestea), respectarea/folosirea blancului/pauzei dintre cuvinte şi dintre cuvinte şi unele semne de punctuaţie [ex.: I.Băncilă(1955), corect: I. Băncilă (1955) sau „sunt de reţinut :”, corect „sunt de reţinut:”], semnalarea corectă când sunt eliminate unele fragmente dintr-un text cu paranteza […] şi nu cu […] sau (…), dar şi denumirea greşită a unor momente istorice (ex.: corect: „declararea independenţei de stat în 1877”, nu „cucerirea”) ş. a.
Desigur, semnalarea acestor lipsuri minore, faţă de valoarea deosebită a cărţii, în întregul ei, este de mică importanţă, dar nu de neglijat, având în vedere ţinuta academică a lucrării. Este bine să se ţină cont de toate amănuntele, când o asemenea lucrare oferă un model, mai ales într-un moment când cei care „vin din urmă” sunt tot mai tentaţi să neglijeze folosirea corectă a limbii române în totalitatea ei.
Constantin TOMŞA