Vasile Alecsandri şi Unirea (IV)

(urmare din numărul trecut)
Cu acest prilej, este citită şi publicată în Monitorul Oficial lista celor 39 de persoane, care în conformitate cu hotărîrile, puteau fi aleşi domni, între care şi Vasile Alecsandri. Şi de această dată, Alecsandri se va dovedi un mare şi ales caracter, renunţînd la candidatură şi cedînd cele 16 voturi ale sale în favoarea lui Al. I Cuza aşa încît 5/17 ianuarie, la orele 8 dimineaţa, operaţia votării a început. La ora 12, se deschide şedinţa sub preşedinţuia mitropolitului Sofronie Miclescu. Chemarea la vot a deputaţilor se face în ordine alfabetică, Alecsandri fiind cel dintîi care-l alege pe Alexandru Ioan Cuza, apoi toţi, rînd pe rînd, conform înţelegerii, îl aleg pe acelaşi candidat Al. I. Cuza. Fu ales în unanimitate. Noul demnitar depune jurămîntul la tribună şi M. Kogălniceanu rosteşte discursul său memorabil.
“La final, toată lumea plîngea în tribune. Afară, văzduhul clocotea de sunetul clopotelor bisericilor din oraş şi de bubuitul a 101 lovituri de tun” mărturisea Nicolae Gane, amintindu-şi despre acele clipe memorabile.
Tot despre acele zile un om mai puţin sentimentalist, D. A. Sturza, scria lui Al. Golescu…: “N-am văzut niciodată un entuziasm ca în ziua aceea. Toată strada mare era plină de lume. Domnul era atît de emoţionat încît, în timpul … ochii i s-au umplut de lacrimi. Patru zile oraşul a fost iluminat. Patru zile în şir procesiunile au venit, la lumina a 400 sau 500 de torţe să felicite pe domn şi cămăcămie.”
La Bucureşti, pe 24 ianuarie/5 februarie 1859 are loc aceeaşi deschidere a Adunării de alegere a domnitorului, unde, tot conform unor înţelegeri tacite între munteni şi moldoveni, a fost ales în unanimitate acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, înfăptuindu-se, astfel, prin voinţa neamului, visul de veacuri al românilor, Unirea.

Ştefan CORNEANU

Post navigation