A mai trecut o toamnă… * Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

– Vrând-nevrând, interviul nostru lunar trebuie să informeze şi să dea samă despre cele petrecute sau proiectate în răstimp. Până una alta, Apostolul e o sursă oficială de informaţie a mişcării sindicale din învăţământul nemţean. Şi nu numai…

– Dacă ar trebui să mă refer la ultimele luări de poziţie ale sindicatelor din învăţământ, ar trebui să plec, normal, de la cele ale Sindicatului din Învăţământ Neamţ, să vorbesc despre cele ale Federaţiei noastre şi să închei cu cele ale Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România, structuri la care suntem afiliaţi.

Pe plan local, trebuie reţinut că în data de 2 octombrie Consiliul Judeţean al Sindicatelor din Învăţământ Neamţ a avut o întâlnire cu Prefectul judeţului Neamţ, dl. prof. Vasile Panaite, la care a participat şi Inspectorul General al Inspectoratului Şcolar judeţean Neamţ, dl. prof. Viorel Stan. Cu această ocazie noi am prezentat revendicările FSLI în privinţa optimizării învăţământului românesc, revendicări publicate deja în numărul trecut al revistei, aşa că o să revin doar asupra câtorva dintre ele. Este vorba, mai întâi, despre aplicarea Legii 153 care ne situează pe o grilă de salarizare jignitoare, despre recuperarea banilor ultimei tranşe a hotărârilor judecătoreşti până la sfârşitul acestui an, despre necesitatea unor acte normative care să regleze drumul banilor către unităţile de învăţământ: adică cheltuielile de personal să se deconteze prin minister-inspectorate şcolare, iar cheltuielile de întreţinere şi reparaţii, prin consiliile locale. Mai mult, am insistat în demersul nostru pe lucrurile care ar putea fi rezolvate pe plan local: respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte numărul maxim de copii din grupele de grădiniţă; respectarea în totalitate a prevederilor Contractului Colectiv de Muncă Unic Învăţământ Preuniversitar Judeţul Neamţ; decontarea la timp a cheltuielilor de navetă pentru personalul din învăţământ; respectarea de către toate unităţile şcolare a tuturor hotărârilor Judecătoreşti.

În pledoaria noastră am subliniat faptul că absolut toate revendicările solicitate au un cert statut legal şi rezolvarea lor ar duce la o îmbunătăţire substanţială a actului educaţional. Ţin să apreciez aici totala deschidere a domnului Prefect către doleanţele slujitorilor şcolii nemţene şi încredinţarea Domniei-sale că aceste probleme vor ajunge pe masa Guvernului.

– Ce s-a mai întâmplat la nivel de Federaţie?

La nivel de Federaţie au continuat întrevederile cu reprezentanţii Guvernului, în încercarea de a rezolva revendicările prezentate mai sus. Dar nici aceste negocieri, nici ieşirile în stradă nu ne-au adus mai mult decât promisiunea fermă (!?!) a Prim-ministrului că lucrurile se vor rezolva odată cu rectificarea bugetară de la sfârşitul luni octombrie, începutul lunii noiembrie. S-a spus că vor fi asigurate sumele necesare pentru hotărârile judecătoreşti, pentru acea tranşă finală de 35%, şi sunt în curs de legiferare acele acte normative privind finanţarea hotărârilor judecătoreşti care se referă la plata dobânzilor legale din bugetul mare. Pentru că aşa este normal şi corect. La urma urmei, nu comunităţile locale trebuie împovărate cu aceste sume, pentru că nu acolo au ajuns banii care ne-au fost furaţi.

Deocamdată a rămas suspendată problema modului în care se calculează plata sporurilor salariale, noi solicitând ca acestea să fie calculate la nivelul salariilor primite după 1 ianuarie 2017, şi ne pregătim pentru o nouă acţiune în instanţă, în cazul nerezolvării lucrurilor.

În privinţa aplicării Legii 153, care numai unitară nu este, avem în continuare o problemă gravă şi anume cea a tranşelor de vechime. În lege se prevede că salariul maxim pentru cei care lucrează în educaţie se poate realiza după 25 de ani, nu după 40, cum se prevedea până în acest moment. Aceasta înseamnă că cei care trec de la 30 la 35 de ani vechime trebuie să bată pasul pe loc. Soluţia la care ne-am gândit este aceea a acordării unor plăţi compensatorii, pentru că nu este corect ca prin aplicarea legii să discriminăm o anumită categorie de personal care lucrează în învăţământ. Dar cea mai mare problemă este lipsa normelor metodologice de aplicare a Legii 153, astfel încât, dacă legea nu e unitară, măcar aplicarea ei să fie. Am cerut să se facă nişte instruiri cu cei care aplică legea, dar deocamdată acest lucru s-a realizat doar la nivel central, în general lucrurile rămânând în continuare în ceaţă groasă şi labil interpretabile.

Trebuie spus, în acelaşi timp, că noi încercăm să rezolvăm lucrurile atât pe calea dialogului, cât şi pe cea a hotărârilor judecătoreşti, pentru că greva sau nişte acţiuni puternice de stradă sunt destul de greu de organizat, în acest moment, mulţi dintre colegii noştri având o atitudine şovăielnică. Şi deşi nemulţumirile încep să se amplifice, nu am ajuns încă la punctul critic. Iar eu mai subliniez încă o dată că acţiunile liderilor noştri nu au şanse de izbândă fără unitatea şi solidaritatea tuturor membrilor de sindicat.

– Noutăţi în legislaţie?

– Transferarea taxelor şi impozitelor de la angajator la angajat este încă una dintre problemele fierbinţi ale preocupărilor noastre de ultimă oră. Aceasta, deoarece acest transfer ar duce aproape la anularea creşterilor salariale de la 1 ianuarie 2018, creştere anunţată a fi în cuantum de 25%. Dacă plata dărilor va trece către angajat, practic vom avea o creştere reală de3-4%. Deocamdată sunt discuţii, se caută o cale de mijloc şi, din nou, negocierile continuă…

– Ultima oră în activitatea Confederaţiei?

– În ceea ce priveşte activitatea la nivel confederal, trebuie spus că aceasta are ca direcţie prioritară modificarea unor prevederi ale Legii 62, legea dialogului social, total nefuncţională în momentul actual. Mai precizăm că Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social a prezentat un draft cu modificările iniţiate, minţind că acestea ar avea acordul Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (CSDR). Este un neadevăr deoarece CSDR a constat că, practic, această lege ar trebui modificată într-o proporţie de peste 30%. Prin urmare poziţia confederaţiei noastre (aşa după cum a fost adoptată în Consiliul Naţional) a fost de abrogare a Legii 62/2011 şi adoptarea unui pachet legislativ identic cu cel în vigoare anterior apariţiei acestei legi şi anume: Legea sindicatelor, Legea patronatelor, Legea privind Contractul Colectiv de Muncă şi Legea soluţionării conflictelor de muncă. Prin urmare, ţinând cont că vechea legislaţie privind relaţiile de muncă a funcţionat foarte bine, neexistând conflicte majore, iar în prezent simţindu-se lipsa unui cadru adecvat de negociere, având în vedere că Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social şi-a depăşit atribuţiile şi a trimis în teritoriu spre consultare, cu parteneri sociali, modificări proprii la Legea 62/2011, poziţia CSDR rămâne aceea de a se reveni la legislaţia anterioară menţionată mai sus.

– Ştiu că aţi fost invitat de curând pe la Cotroceni. Cu ce prilej? Cu ce rezultate?

– În data de 19 octombrie am participat la o întâlnire a unui grup de lucru la Palatul Cotroceni, grup de lucru care are ca tematică relansarea învăţământului profesional şi tehnic şi, de asemenea, extinderea învăţământului dual în România. Din acest grup au făcut parte reprezentanţi ai sindicatelor, ai patronatelor, ai unor ONG-uri, precum şi ai unor instituţii de învăţământ superior, ai Universităţii Politehnice din Bucureşti, în primul rând. Acolo s-au identificat în primul rând problemele cu care se confruntă învăţământul românesc profesional şi tehnic, în discuţii şi dezbateri moderate de doamna secretar de stat Ligia Deca, totodată şi consilier al Preşedintelui României pe probleme de educaţie. Din punctul meu de vedere, nu cred că munca noastră se va concretiza prea curând într-un document viabil, salvator. Deocamdată mi se pare esenţial să găsim – înaintea unor soluţii pe termen lung – soluţii rapide care să împiedice această secţiune a învăţământului românesc să cadă sub un prag de la care se nu se va mai reanima vreodată. Menţionez că această întâlnire a fost a treia dintr-o serie care a debutat în primăvară, şi care va continua, fiindcă în final se aşteaptă emiterea unui document pragmatic privind soarta învăţământului profesional şi dual, până în anul 2030. Muncind şi sperând…

– Nu prea văd altă posibilitate. Vă aştept numai cu speranţe împlinite.

 

A consemnat Mircea ZAHARIA