• Interviu cu dl. Gabriel Ploscă – preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, despre ce discutăm astăzi?
– Aş dori să vorbim despre obiectivele stabilite în cadrul Colegiului Naţional al Liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ pentru perioada imediat următoare. În primul rând este vorba despre aplicarea integrală a Legii 153/2017 – Legea Salarizării Unitare.
– Să reamintim cititorilor noştri despre ce este vorba.
– Practic noi, cei din învăţământ, trebuia ca de la 1 septembrie 2020 să avem salariile la maximum prevăzut de grilelele Legii 153/2017 pentru anul 2022. Nu s-a întâmplat acest lucru. Desigur au fost şi problemele epidemiologice şi sindicatele au avut răbdare în 2020, au manifestat înţelegere. Anul 2021 a venit cu alte discuţii, cu negocieri, în ideea de a se aplica ceea ce nu s-a reuşit în 2020; au fost şi acţiuni de protest organizate de sindicate şi vorbim aici de pichetarea Prefecturilor şi Guvernului, urmate în ianuarie 2022 de o grevă de avertisment. Cu toate acestea, cu greu s-a obţinut o majorare de doar 4,6% aplicată din anul 2022, în loc de 16% cât era dreptul nostru încă din 2020. În condiţiile acestea noi nu am renunţat la demersurile noastre şi încercăm prin mai multe căi să-i determinăm pe cei care au în mâna lor decizia politică să respecte legea şi s-o aplice în integralitatea ei.
– Cum aţi încercat să vă diversificaţi mijloacele de acţiune pentru soluţionarea revendicărilor celor din învăţământ?
– În primul rând sunt aceste negocieri, acest dialog permanent cu conducerea Ministerului Educaţiei, apoi cu cea a Ministerului Finanţelor, cu însuşi prim-ministrul şi de ce nu, cu parlamentarii, în special cu preşedinţii partidelor din coaliţia de guvernare – cărora încercăm să le arătăm că ni se face o mare nedreptate, nu numai prin neaplicarea corespunzătoare a salarizării dar şi prin desconsiderarea noastră ca poziţie socială. Aceasta în condiţiile în care, demagogic, se spune că învăţământul este prioritar, că este foarte important.
În acelaşi timp am încercat şi prin iniţiative legislative, pe cale parlamentară, dacă am văzut că Guvernul nu rezolvă problemele printr-o Hotărâre de Guvern sau printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Aceste iniţiative au trecut prin una sau alta dintre Camere dar fără o finalitate deocamdată, cu promisiuni de rezolvare pentru mai târziu.
– În aceste condiţii vitrege de salarizare, vom putea păstra resursa umană în învăţământ?
– Găsesc o problemă foarte îngrijorătoare depopularea sistemului de învăţământ, şi când spun aceasta mă gândesc la cei care l-au părăsit, ieşind la pensie mai devreme decât era necesar – desigur a fost şi pandemia dar şi condiţiile din ce în ce mai dificile de lucru. Pe de altă parte tinerii nu mai doresc să îmbrăţişeze cariere didactice, foarte puţini vin dintre cei care au într-adevăr har pentru educaţie, mai degrabă acced cei care nu au posibilitatea de a obţine un alt job. Astfel, calitatea educaţiei suferă. Şi este foarte clar de ce tinerii nu sunt atraşi: salarizarea este nesatisfăcătoare şi neatractivă, lucru recunoscut de toată clasa politică şi chiar de preşedintele ţării. Dar concret nu se face nimic. Acesta este şi motivul pentru care, în contextul în care se vorbeşte despre elaborarea unei noi Legi a Salarizării (deşi acest lucru ne face puţin să zâmbim, pentru că nu poţi trece la o nouă lege când nu ai aplicat-o pe cea în vigoare), mai ales în anul electoral 2024 – am dori ca locul nostru pe grila de salarizare să nu mai fie unul batjocoritor. Reamintesc faptul că în prezent, pe o scară de la 1 la 12, maximul nostru este 2,76, şi asta în condiţiile unui profesor la sfârşitul carierei didactice. Şi acest lucru spune foarte multe despre cum este privit în realitate acest domeniu de activitate. Dincolo de demagogie nu este aproape nimic concret. Asta în timp ce se dau tunuri de sute de milioane de euro în ţara asta fără ca nimeni să răspundă. Iar pentru educaţie niciodată nu au fost bani, ni s-a servit un buget cârpit, iar prin furt şi abuzuri s-a încercat înghesuirea cheltuielilor în acesta. Noi avem şi o experienţă tristă a faptului că am fost consultaţi de multe ori, dar de puţine ori s-a ţinut seama de propunerile şi argumentele noastre realiste.
– Ce veşti ne mai puteţi da despre viitoarea Lege a Educaţiei?
– Un alt obiectiv foarte important, stabilit în cadrul Colegiului Naţional al Liderilor, a fost implicarea în elaborarea pachetului legislativ legat de Legea Educaţiei. Mă refer în primul rând la Legea Educaţiei Învăţământului Preuniversitar, pe care o dorim de sine stătătoare şi la Statutul Personalului din Învăţământul Preuniversitar. Noi am fost invitaţi să facem propuneri în special pentru Statut, la care am răspuns prompt, dar şi de data aceasta am fost miraţi să facem propuneri fără a avea măcar un draft al legii. Ne-am mai mirat şi cât de bine primite au fost ONG-urile, în timp ce noi, sindicatele, colegii noştri care au experienţă didactică şi care au o viziune pentru un învăţământ mai performant suntem ignoraţi. Mi s-a confirmat lucrul acesta când am aflat că a apărut o nouă Alianţă cu denumirea „O voce pentru educaţie”, în frunte cu domnul Ministru al Educaţiei, formată dintr-o multitudine de ONG-uri şi din reprezentanţi ai mediului privat. Sigur că este în ordine ca şi aceştia să-şi spună părerea, dar cei mai avizaţi sunt colegii noştri din sindicate, care lucrează zi de zi cu elevul. Oare este corect să vină alţii să ne facă reguli şi politici educaţionale? Se pare că s-a pornit deja pe un drum greşit, pe care s-ar putea să fie nevoie de astfel de alianţe care să împlinească ordinele şi comenzile. Se pare că s-ar dori să trecem şi la altă structură a sistemului de învăţământ: de la 5-4-4 cum este acum (5 ani primar, 4 ani gimnazial, 4 ani liceal) la 6-3-3. Nu am evaluat în detaliu ce ar însemna asta, dar la o primă vedere vor apare probleme cu locurile de muncă, pentru că vom avea nevoie de foarte multe cadre pentru învăţământul primar şi mai puţine pentru gimnaziu şi liceu. Dacă lucrul acesta se face fără o pregătire prealabilă, va fi mult mai rău pentru sistemul de învăţământ. Bănuiesc că în spatele acestei dorinţe (împotriva căreia vom lupta cu toate mijloacele legale de care dispunem), este tot un motiv economic: copiii nu vor mai sta 13 ani în şcoală ci numai 12, ceea ce înseamnă cheltuieli mai mici.
– Credeţi că am mai avea şi alte motive de îngrijorare?
– Pentru a nu avea motive mari de ingrijorare noi dorim să fim implicaţi concret în elaborarea acestui pachet legislativ. Îndrăznesc să spun că am înţeles că se urmăreşte renunţarea la titularizarea pe sistemul de învăţământ, şi să se rămână la titularizarea pe unitatea şcolară. Categoric, noi sindicatele ne vom opune cu toată tăria acestei idei. Colegii noştri ar rămâne fără nici un fel de protecţie în momentul în care ar apărea o restrângere de activitate. Ar trebui să meargă la un concurs pe o catedră vacantă dacă ar exista, dacă nu ar urma părăsirea sistemului de învăţământ. Vi se pare corect ca după ce îţi dai sufletul 25-30 de ani să ai această soartă? Nu ştiu ce fel de principii sunt acestea, că nu sunt nici liberale, nici social-democrate, ci pur şi simplu proaste, şi vor duce la prăbuşirea sistemului de învăţământ. De aceea noi, ca sindicate, deşi ne aşteptăm să fim luaţi la ochi serios şi denigraţi, ne vom opune, fiindcă avem argumente că nu este corect ceea ce se doreşte făcut pe considerente economice. Demagogic se vorbeşte că este importantă resursa umană, că trebuie să investim în ea, dar de fapt realitatea confirmă altceva.
– Ce alt obiectiv aţi mai avut în vedere la Colegiul Naţional al Liderilor?
– Al treilea obiectiv luat în discuţie este legat de personalul nedidactic, deşi această denumire nu este chiar corectă. Aici salariile sunt foarte mici, sarcinile de serviciu s-au mărit, iar oamenii ridică vocea din ce în ce mai mult că nu mai pot rezista la actualele scumpiri. Din păcate, ei fiind trecuţi pe grilele comune pentru tot sectorul bugetar, dacă s-ar mări salariile pentru ei ar trebui să se mărească pentru toată lumea. O singură dată, în februarie 2017, prim-ministrul Sorin Grindeanu a dat un act normativ prin care mărea numai salariile personalului nedidactic din învăţământ. O cale de rezolvare a acestui inconvenient ar fi ca Legea Educaţiei să fie a întregului personal din învăţământ, astfel încât, când se acordă măririle, acestea să fie valabile pentru toţi. O altă cale este realizarea unei normări corecte, fără supraîncărcare. Şi bineînţeles elaborarea şi aplicarea corectă a regulamentului de sporuri, fiindcă mulţi dintre colegii noştri ar avea drepturi aici. Există un regulament dar sunt enorm de multe piedici în a fi aplicat, iar în plus, EduSalul nu permite. În concluzie, am dori să avem un regulament de sporuri al personalului didactic auxiliar şi nedidactic corect şi în acelaşi timp aplicabil.
– Şi totuşi, avem şi veşti îmbucurătoare?
– Da, iată că pe data de 14 aprilie Guvernul a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă prin care se arată clar că salariile în sistemul de învăţământ nu au fost calculate corect în perioada 1 iulie 2017 şi până în prezent, motiv pentru care se vor acorda sume compensatorii. Se va vedea astfel cu cât au fost furaţi colegii noştri. Bineînţeles sumele se vor da eşalonat, în 5 ani, începând cu 5% în primul an, dar într-o singură tranşă. Este uimitor totuşi că Guvernul a recunoscut că s-a furat, iar după cum declara domnul Simion Hancescu, preşedintele FSLI „meritul apariţiei acestui act normativ este exclusiv al sindicatelor din educaţie care, după ce au făcut efortul de a demonstra în instanţă faptul că personalului didactic i s-au calculat incorect salariile, au făcut numeroase demersuri pentru emiterea acestei Ordonanţe, care reglementează calcularea unitară a acestor drepturi salariale.”
Prin hotărâre judecătorească noi vom cere şi dobânzile aferente acestor sume. În acelaşi timp este important şi faptul că recunoscându-se faptul că s-a furat, sperăm că pe viitor nu se va mai petrece aşa ceva. În acelaşi timp noi ne dorim şi să răspundă cei care au girat acest lucru, pentru că nu credem în teoria unei erori de Edusal, ci considerăm că a fost o josnică tâlhărie. Pe care Guvernul acum o îndreaptă, de teamă că va plăti mai mult dacă se continuă acţiunile în instanţă. Salutăm acest prim pas, şi mai ales ideea că în circa 30 de zile se va elabora o metodologie de aplicare a acestei Ordonanţe, ba chiar va fi o machetă prin care se va face calculul sumelor aferente colegilor, deşi noi făcuserăm demersuri pentru o metodologie de calcul a acestora. Vrem un calcul unitar şi corect. Se spune că în circa 90 de zile se va lua prima tranşă.
– Ce urări adresaţi colegilor de Sfintele Sărbători?
– Pentru toţi, fie că suntem catolici sau ortodocşi, ţin să urez sărbători liniştite, cu bine, să ne bucurăm de posibilitatea de a-i revedea pe cei dragi şi să fim sănătoşi! Să avem încredere în sindicate, în noi şi în ideea că dacă vom şti să luptăm împreună, vom avea câştig de cauză.
A consemnat Gianina BURUIANĂ