În prima zi de vară, vom sărbători din nou Ziua Copilului. Ca în fiecare an, de la Revoluţie încoace. Nu-i exclus să-i vedem pe aleşii noştri locali jucând şotron cu prichindeii. Evident, pe asfalt în faţa miilor de admiratori. Că face bine la „ dosar” şi se poartă. Cel puţin în literatură cuvântul „asfalt” e pe coperta multor cărţi. Exemple? „Copiii asfaltului” de T.C. Zorojanu, „Fata de asfalt” de Clara Mărgineanu, „Zeii de asfalt” de N. Panea, „Urme de asfalt” de Violeta Ion. Probabil de asta ne striveşte asfaltul peste tot.
Care e situaţia copilului din actuala Românie? Să apelăm la „documente”. Conform unui clasament întocmit de UNICEF, fascinanta Românie se află pe ultimul loc, la capitolul grija faţă de copil. Care se ştie, e viitorul ţării. Exagerare? Răutate? Reavoinţă? Să vedem. Criteriile folosite de UNICEF în clasamentul amintit au fost: bunăstarea materială, sănătatea, educaţia, comportamentul, locuinţa şi mediul. Din păcate România este ţara care sfidează cu nonşalanţă legislaţia privind alocarea pentru Educaţie a procentului de 6 la sută din P.I.B. Şi nu de ieri de azi, din vremuri „imemorabile”. Alte aspecte?.
Conform Constituţiei României, statul ajută familia, copilul. Învăţământul este gratuit. Că se practică tot felul de taxe ascunse, ştie toată lumea. Părinţii elevilor nu sunt egali din punct de vedere al veniturilor pe care le obţin. Poate că, pentru un om de afaceri, nu reprezintă de loc un efort financiar să plătească 100 lei pe lună pentru anumite fonduri, al clasei, al şcolii, cadouri pentru doamna, cadouri de Crăciun…dar pentru Ghiţă, şomerul, banii sunt criminali. În acelaşi timp, ajutorul de stat pentru copii, alocaţia, a înţepenit la aceeaşi valoare de vreo 10 ani încoace. E 42 de lei, adică 9,48 euro. Şi pentru că suntem europeni haideţi să ne comparăm cu alte state. Ciuliţi urechile! În Danemarca, alocaţia copilului se ridică la 250 de euro, în Germania – 184, în Italia – 137. Singurii cu care ne putem compara sunt grecii, care dau pentru fiecare copil 8 euro. Într-o astfel de situaţie principiul egalităţii şanselor este aruncat la gunoi. Este?
Dumitru RUSU