Vă propun câteva teme de reflecţie, câteva constatări în ceea ce priveşte ultimele decenii de evoluţie ale societăţii româneşti în raport cu propria cultură, cu cultura în general.
- Cultură fără politică, da, se poate; dar nu se poate, în nici o situaţie, politică fără cultură; România a încercat această variantă, a unei majorităţi a politicienilor fără cultură, atât în perioada de până în 1989, dar, dureros şi în perioada de după 1989, până în zilele noastre; rezultatele se regăsesc în modul nostru, al tuturor, de a ne accepta condiţia.
- Cultura democraţiei este obligatorie pentru o societate, dar nu există, în nici un context democraţia culturii. În cultură avem nevoie de „tirania” valorii care nu se negociază, se impune.
- Un postulat: Fără cultură naţională nu putem pretinde că/ să avem istorie naţională, economie naţională, independenţă naţională; când nu vom mai vorbi de cultura română, ci vom vorbi de variante mai complexe, gen cultură europeană identitară sau chiar cultură universală globalizată, vom fi doar o populaţie care va ocupa locul în care va fi trăit cândva poporul român; ne vom hrăni, dar nu vom mai şti cine şi unde suntem.
- Statul care nu investeşte în cultură e ca grădinarul care vrea să culeagă fără să samene; se va trezi, în final, cu palma goală. Vă amintesc, să ne amintim, în preajma Zilei Culturii Naţionale, ediţia 2016, că procentul investit anual de statul român în cultură este aproape nimic. Da, exact, aproape nimic! Adică un procent de „zero virgulă unu”, adică nu unu, ci „zero virgulă unu”…! Adică un fel de „nimic virgulă ceva”.
- În vremuri belicoase, eroii sunt cei care luptă cu arma în mână, care mor pentru o idee, care se sacrifică pentru patria lor; exemplele sunt nenumărate în istoria recentă, în istoria mai veche; artiştii, oamenii de cultură sunt eroii unei naţii în vremuri de pace; acordaţi-le aceleaşi onoruri; „câmpul” simbolic al artei lasă în urmă multe, foarte multe victime, ca în câmpul vizual să apară câteva nume, câteva identităţi conturate. Altfel vom spune precum poetul altădată: „Credem că suntem o ţară şi adevărul e că de abia suntem un peisaj”.
O gală a culturii nemţene este un deziderat personal preluat instituţional de Biblioteca Judeţeană G. T. Kirileanu, una dintre instituţiile care conservă memoria culturală a spaţiului în care trăim.
Orice listă de nume şi de distincţii este aleatorie. Orice nedreptate făcută azi ne va da posibilitatea să ne bucurăm că o vom îndrepta mâine.
„Orice-nceput se vrea fecund…”, vorba poetului.
Mulţumim deschiderii pentru cultură şi pentru proiectele noastre arătată de către Consiliul Judeţean Neamţ, o instituţie care trebuie să gestioneze nu neapărat bani, ci direcţii, situaţii, proiecte. Când am bătut la uşa domnului preşedinte Constantin Iacoban, a doamnei vicepreşedinte Emilia Arcan, am găsit dialog, am găsit rezolvarea problemelor instituţionale.
Mulţumim Agenţiei de Dezvoltare Nord-Est, domnului director Vasile Asandei, care a înţeles necesitatea recreerii elitelor locale şi mai ales rolul lor în evoluţia, la toate nivelurile a comunităţilor din regiunea în discuţie. De asemenea, mulţumim Centrului Regional de Studii Nord-Est, doamnei Roxana Pintilescu, director în cadrul Agenţiei de Dezvoltare Nord-Est, care a îmbrăţişat proiectul nostru.
Mulţumesc colectivului Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”, oameni care trudesc, pe bani puţini, dedicaţi profesiei lor, la limita sărăciei prea adesea, într-o ţară în care poetul a spus, cu multă vreme înainte: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă” …!
De ce trebuie să fim de partea culturii? Răspunsul l-am găsit la un autor rus, Evgheni Vodolazkin, autorul unei cărţi determinante pentru sensibilitatea şi spiritualitatea contemporană, e vorba de romanul „Laur”, care într-un interviu acordat revistei de cultură „Conta”, care apare la Biblioteca din Piatra Neamţ spunea: „Trebuie spus că astăzi vorbirea oamenilor devine tot mai primitivă, iar discursul pe internet, vorbirea pe chat, vorbirea de la televizor, sunt primitive şi mi-e teamă că, într-o zi, cuvântul va fi înlocuit printr-un muget, moment în care se va prăbuşi întreaga bunăstare şi consumul. Oamenilor le plac toate valorile, în afară de valoarea cuvântului; în lumea întreagă se reduc programele institutelor umanitare, în favoarea cercetărilor economice, iar dacă continuăm aşa, o să ştim, de la un moment dat încolo, numai să numărăm banii şi să mugim. Dar acest lucru nu va dura mult timp, pentru că după acest muget va veni pierderea totală a conştiinţei, şi, drept urmare, nu va mai avea cine să numere banii.”
Doamnelor, domnilor, Să fim de partea culturii!
Adrian ALUI GHEORGHE, director al Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”