Orice poveste frumoasă are început şi sfârşit. Povestea mea este de dată recentă. Mai zilele trecute, Primăria Municipiului Piatra Neamţ a convocat la un pahar de vorbă, pe bază de notă telefonică, pe toţi locuitorii cetăţii, care au împlinit 50 de ani de căsnicie (nunta de aur). Un gest admirabil, o acţiune cumsecade, fină, de pionerat. Locul de întâlnire a însurăţeilor tomnatici? Hotelul Central din urbe. Şi invitaţii au venit cu sutele, aşa cum au putut. Unii încă verzi ca brazii, majoritatea însă erau ninşi, împuţinaţi la trup şi cu baston de pensionar, atenţie, cu inscripţie. Asta-i viaţa! Timpul nu iartă pe nimeni.
Au defilat demn, ca la paradă prin faţa sărbătoriţilor fostele glorii ale învăţământului pietrean. Nume concrete? Cazacu Petru, ex-profesor de muzică la Şc. Generală „Elena Cuza” din Piatra Neamţ, Cazacu Cornelia, învăţătoare la Şc. Generală Nr. 10 Piatra- Neamţ (colonia Săvineşti), Florea Dumitru – Şc. Generală Nr. 3 Piatra- Neamţ, Macovei Tavi – prof de „mate” la Liceul Pedagogic, Adriana Rusu – Şc. Generală Nr. 26 şi, şi, şi. Cinste lor pentru corectitudinea cu care şi-au îndeplinit menirea de dascăl decenii după decenii. Felicitări pentru că au rămas toată viaţa OAMENI, şi au format oameni pentru societatea din care au făcut parte. Citeşte: educatoare, învăţători, profesori, ingineri, medici, ofiţeri.
Să ne întoarcem la meniul petrecăreţilor. Invitaţii au servit un antreu, un păstrăv la grătar, un pahar cu vin, şi la sfârşit o cafea. Ce mai, au fost trataţi regeşte. Cârcotaşii de serviciu nu au putut să tacă. Au spus cu răutate: „Asta a fost pomană electorală, vin alegerile locale”, pentru un fotoliu de primar sunt prea mulţi candidaţi şi nu e rău să fii ospitalier. Noi, pensionarii, am văzut altceva în gestul primăriei şi ne-am simţit bine, respectaţi, după o viaţă de muncă, nu uşoară.
La plecare am dat nas în nas cu un fost coleg de liceu şi el profesor. „Ce faci Nae?”, a întrebat el emoţionant. „Bine. Am venit la datorie”, am răspuns eu. „Mă bucur mult. Uită-te la puhoiul ăsta de oameni, numai dascăli. Numai învăţători şi profesori, tot profesorii săracii!”.
Dumitru RUSU