6 oct. 1902, Boteni, Muscel – 3 dec. 1991, Bucureşti
„Eu nu sunt un om pitoresc, eu sunt un om grav. Cred că sunteţi de acord că, la rangul minţii mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc. Şi moare de plăcere mass media cînd citeşte gogoşile astea. Zice: aoleu, ce drăguţ e ăsta! Eu nu sunt un om drăguţ, eu sunt un om solemn”. Petre ŢUŢEA
„Cine a fost Petre Ţuţea? Şi-a pus singur această întrebare. „Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci – ce sunt? Că nici ultimul parazit care creşte în cutele societăţii nu sunt… Pesemne că sunt cineva dificil de fixat”. Ţuţea este un ţăran din Muscel trecut prin Universitatea din Berlin şi care, în mod esenţial, rămîne să se comporte cognitiv- remodelînd cultural resursele inteligenţei- ca ţăran. Prin felul de a se exprima, Ţuţea trimite cu gîndul la un personaj al lui Creangă, modificat de experienţa lagărului comunist, de cunoaşterea cultă a Bibliei şi de lectura temeinică a metafizicii lui Kant. Faptul că, pe de altă parte, Ţuţea a fost adesea apropiat de Socrate vine tot din afectarea colocvialităţii discursului, din capacitatea de a exprima sensurile supreme cu cele mai umile cuvinte, limbajului filozofiei fiindu-i uneori preferat, ca şi în cazul lui Socrate, cel al căruţaşilor, fierarilor şi tăbăcarilor”.
Gabriel LIICEANU