În poezia lui Leo Butnaru sunt, mereu, cel puţin doi poeţi, unul al metaforei care se năruie în proză, altul care se ridică din praf asemenea lui Saul din Tars… (Ioan Holban)
Leo Butnaru, remarcabil poet, prozator, publicist, eseist şi traducător, s-a născut la 5 ianuarie 1949, în satul Negureni, raionul Teleneşti, în familia lui Teodor şi Anastasia Butnaru.(…)
Urmează studiile medii la şcoala din satul Ciocâlteni, Teleneşti (1966-1967) şi Facultatea de Filologie, Secţia Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova (1967-1972), obţinând licenţa în jurnalistică şi filologie.
În anii de studenţie participă activ la şedinţele cenaclurilor literare „Luceafărul” („Tinerimea Moldovei”), „Mioriţa” (Biblioteca Naţională), „Eminescu” (Universitatea de Stat din Moldova) şi îşi începe activitatea profesională la ziarul „Tinerimea Moldovei”, unde va activa fără întrerupere până în toamna anului 1976, când a fost eliberat din motive ideologice „pentru promovarea spre publicare a unui articol despre Mihail Kogălniceanu”. A continuat să publice sub diverse pseudonime. Ulterior, a activat în diferite funcţii: redactor, şef de secţie la săptămânalul „Literatura şi Arta”, custode la Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal (1980-1983), redactor la revista „Noutăţi editoriale”, consultant principal la Colegiul pentru traduceri şi relaţii literare (1993-1996), secretar al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România (1997-2005), membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), membru fondator al PEN-Clubului, Filiala din Moldova, membru al Word Academy of Arts and Culture Word Congress of Poets (1994).
A început să scrie poezii la vârsta de 12-14 ani. Primele sale versuri au fost publicate în anul 1966 în ziarul „Tinerimea Moldovei”, apoi se afirmă ca autor de nuvele şi interviuri în revistele „Cultura” şi „Moldova”.
A debutat editorial în 1976 cu placheta de versuri Aripă în lumină, care relevă un poet de structură intelectuală eminamente modernă. Primele sale poeme impresionează prin lipsa discursivităţii, prin raţionalismul lor şi prin prozaismul lexicului. Au urmat şi alte volume de poezie publicate la diverse edituri din Republica Moldova şi România: Sâmbătă spre duminică (1983), Formula de politeţe (1985), Duminici lucrătoare (1988), Şoimul de aur (1991), Iluzia necesară (1993), Gladiatorul de destine (1998), Lamentaţia Semiramidei (2000), Pe lângă ştreang, steag şi înger (2003), Sfinxul itinerant (2004), Ordine de zi, ordine de noapte (2009), Istoriograf mie însumi (poeme, 2010), Jefuindu-l pe Picasso (2011), Poeme din secolele XX-XXI (2011), Vioara şi ceva nervi (2011), În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov (2012), Cu genunchii pe zaruri (2014), Instructajul santinelei de sine (2015), Protestatarul şi orga (2016), Surfing în Galileea (2017), Cota de atenţie (2017), Excesul de poezie nu dăunează sănătăţii dumneavoastră (2019), Postimeriale sau poezia cicatricelor (2021) ş. a.
Şi-a realizat vocaţia de publicist, prozator, eseist. Este un iscusit interlocutor în dialoguri cu diverse personalităţi. Volumele de nuvele, eseuri, antologii, dialoguri, memorialistică sunt dovada unui autor fecund: Răspuns şi răspundere (1989), De ce tocmai mâine-poimâine? (1990), Umbra ca martor (1991), Spunerea de sine (1994), Prezenţa celuilalt (1997), Îngerul şi croitoreasa (1998), Student pe timpurile rinocerilor (2000), Lampa şi oglinda (2001), Micşorarea distanţei (2004), Şlefuitorul de lentile (2005), Perimetrul cuştii (2005), Ultima călătorie a lui Ulysses (2006), Liberi în oraşul interzis (2007), A opta zi (2008), Copil la ruşi (roman memorialistic, 2008), Ruleta românească (2010), Îngerii şi râsu-plânsu (2011), Proze din secolele XX-XXI (2013), Eseuri din secolele XX-XXI (2013), Interviuri din secolele XX-XXI (2013), Lista basarabeană. Copil la ruşi (2013), Voci din Câmpiile Elizee (2017), Prima carte a leologismelor (2019), A doua carte a leologismelor (2019), Vederea dinspre alţii, vederea spre alţii (2020), A treia carte a leologismelor (2021), Pasienţele purtătorului de oglinzi (2022), Surâs complice ideii/Yes-euri (2022) ş. a.
A scris pentru copii poezii, nuvele, scenete adunate în volumele: Papucei cu felinare (1989), La desfrunzirea brăduţilor (1991), Arlechinul şi delfinul (2001), Ceasornicul din măr (2002), Cu ce seamănă norii? (2003), O umbrelă cu dantelă: ghicitori (ediţie bilingvă româno-engleză, 2003), Balul racului (2003), Căruţul cu îngeri (2004), Punguţa cu patru bani (proză, 2006), Călător în ţara piticilor (2017), Misterioasa dispariţie a lui Teo Neamţu (2017), Melcul şi semaforul (2019), Cu încetul alfabetul îşi dezvăluie secretul (2020), Ghicitori pentru micii cititori (2023).
A elaborat antologia de poezie universală, precum şi antologiile Avangarda rusă (2 volume), Avangarda ucraineană, Avangarda rusă, Dramaturgia, Manifestele avangardei ruse.
A tradus cărţi de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionâh, Vladimir Maiakovski, Marina Ţvetaeva, Osip Mandelştam, Anna Ahmatova, Daniil Harms, Igor Bahterev, Leonid Dobâcin, Nina Habias, Ian Satunovski, Ghennadi Ayghi, Veaceslav Kuprianov, Ivan Ahmetiev, Aleksandr Tkacenko, Evgheni Stepanov, Leons Briedis ş. a.
Operele sale au fost traduse în limbile albaneză, armeană, engleză, letonă, turcă, ucraineană, franceză, georgiană, macedoneană, slovacă, sârbă, rusă, germană, cehă, spaniolă, bulgară, suedeză.
Pentru activitatea sa prodigioasă, Leo Butnaru a fost apreciat cu mai multe premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1994, 1997, 1998, 2003); Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1998); premii ale unor Saloane de Carte sau ale Festivalurilor Internaţionale de Poezie de la Sighetu Marmaţiei (1991, 1998), Cluj-Napoca (1998), Oradea (2001) ş. a. În 2002 i s-a acordat Premiul Naţional al Republicii Moldova pentru volumul Lamentaţia Semiramidei, urmând apoi Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii al Republicii Moldova (2013), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Traducere (2015, pentru Panorama poeziei avangardei ruse) ş. a.
Cărţile pentru copii semnate de Leo Butnaru la fel au fost apreciate de critici, dar şi de tinerii cititori. În cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret i-au fost acordate: Premiul Uniunii Scriitorilor la ediţia a V-a (2001, pentru cartea Arlechinul şi Delfinul) şi la ediţia a VIII-a (2004, pentru Căruţul cu îngeri), Premiul Secţiei Naţionale IBBY la ediţia a VI-a (2002, pentru Ceasornicul din măr), Premiul „Simpatia copiilor” acordat de Juriul Copiilor la ediţia a VII-a (2003, pentru cartea Cu ce seamănă norii?).
Este deţinătorul mai multor distincţii de stat ale Republicii Moldova şi României: Ordinul „Gloria Muncii” al Republicii Moldova (2010), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler al României (2010).
(N. R. – Preluare şi adaptare după Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” – „Aniversări Culturale 2024”, Ed. ARC, Chişinău, 2024)
Tamara PERETEATCU