Expoziţia virtuală „Ţările Române în lumina tiparului european: repere bibliofile din secolele XV-XVIII, aflate în patrimoniul Bibliotecii Naţionale a României” oferă un nou prilej celor care îndrăgesc cărţile vechi şi zăbava cetitului să iscodească litera filelor colbuite pentru a (re)descoperi o parte dintre izvoarele care au influenţat istoriografia spaţiului românesc. „Răsfoind” imaginile digitale ale volumelor prezentate, se pot desluşi crâmpeie din trecutul istoric, oglindite în maniera proprie în care realităţile acestor meleaguri au fost văzute, interpretate ori distorsionate, de-a lungul veacurilor, de călătorii care au poposit aici, de cronicarii umanişti sau alţi învăţaţi străini.
Expoziţia reuneşte o serie de lucrări reprezentative din cadrul Cabinetului de Bibliofilie al Colecţiilor Speciale, de la cele mai vechi tipărituri, incunabulele, la ediţiile secolelor următoare, apărute până spre 1800 – convenţional, acest an fiind considerat limita cronologică a cărţilor vechi străine – în ateliere tipografice prestigioase, cum ar fi cele fondate de Anton Koberger, Erhard Ratdolt, Andreas Wechelus, Johannes Oporinus, sau care au fost publicate de editori de renume, precum fraţii Johann Theodor şi Johann Israel de Bry.
Între valorile aflate în fondul de bibliofilie străină al Bibliotecii Naţionale a României, un loc însemnat îl ocupă lucrările cu referire la istoria Ţărilor Române şi la trăitorii acestor meleaguri din vechime şi până în timpurile moderne. Opere al căror ecou a răzbătut veacurile, cronici germane, italiene, maghiare, poloneze sau otomane cuprinzând menţiuni despre spaţiul carpato-danubiano-pontic, însemnări de călătorie ori ştiri privitoare la realităţile acestui colţ de lume, au făcut, rând pe rând, obiectul pasiunii colecţionării şi al nobilei preocupări pentru trecut cultivate de mari bibliofili, cum ar fi Constantin Karadja, Ionel I. C. Brătianu, Alexandre Saint-Georges şi Dimitrie Sturdza. Nepreţuitele biblioteci ctitorite de aceste personalităţi marcante ale societăţii şi culturii româneşti formează nucleul Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României.
Încă din zorii tiparului, în diferite centre europene, apar asemenea surse de importanţă pentru istoriografia română, unele dintre ediţii însoţite de reprezentări cartografice şi ilustraţii care, deşi nu concordă întru totul realităţii, suscită în continuare un interes deosebit. Aceste cărţi oferă informaţii succinte despre provinciile care alcătuiau, odinioară, antica Dacie, afirmând, totodată, originea latină şi unitatea de limbă a locuitorilor celor două Valahii – după cum o serie de autori din secolele XV-XVII fac referire la Ţara Românească şi Moldova – precum şi a acelora care populau, alături de saşi, unguri şi secui, ţinutul cunoscut în epocă drept Şapte cetăţi. Despre aceşti transilvăneni, umanistul Enea Silvio Piccolomini, cel care avea să devină Papa Pius al II-lea, nota: „valachi genus italicuşmţ sunt” („In Europam”. Memmingen,
[cca. 1491]
, f. [7] r.).
Astfel, sunt consemnate momente din istoria locală de dinainte şi după cucerirea romană, evenimente demne de amintire, descrieri de locuri, nume de domnitori, faptele de arme, de vitejie sau de cruzime ale acestora. Primele texte tipărite şi, cu atât mai mult, imagini redate sunt tributare umanismului renascentist, cu precădere celui nordic, spiritului enciclopedic al vremii, atunci când cunoaşterea ştiinţifică, abia aflată în etapa empirică a existenţei sale, nu era bazată întotdeauna pe date obiective şi observaţie directă. Vădit părtinitoare ori vaste compilaţii, unele lucrări trădează o manieră aparte în care este înfăţişată şi interpretată ordinea lumii, implicit o perspectivă preconcepută asupra arealului românesc, în oarecare măsură un pământ încă insuficient cunoscut pentru Apus, dar pe care cronicarii, geografii şi cartografii de seamă ai continentului european nu l-au trecut cu vederea. (N.R. expoziţia poate fi vizitată la adresa: https://www.bibnat.ro/dydoc/Tarile%20Romane%20in%20lumina%20tiparului%20european_Andreea%20Rasboiu.pdf)
Andreea RĂSBOIU