Astfel am intitulat titlul succintului meu articol în scopul trezirii interesului pentru un asemenea subiect astăzi, când, pe de o parte, tot vorbim despre o lume din ce în ce mai secularizată, iar pe de altă parte, gândindu-mă că fiind perioada concediilor pentru cei mai mulţi dintre colegii noştri, aceştia şi-ar găsi puţin timp şi pentru meditaţiile spre cele spirituale.
Doresc să semnalez şi pe această cale, apariţia, la Editura Humanitas (2016), a lucrării Poate fi trimis Dumnezeu în exil?Despre riscurile mântuirii şi şansa răbdării, semnată de către episcopul greco-catolic de Bucureşti, Mihai Frăţilă.
Născut la Alba-Iulia în anul 1970, autorul a studiat teologia la Roma, fiind bursier al Colegiului Pontifical Pio Romeno şi la Paris. A fost hirotonit preot în anul 1996, iar din 2007 episcop rezident în capitală. Este autor al mai multor studii şi eseuri teologice: Dumnezeu este acolo unde doreşte să te întâlnească: Simplitatea în fragmente (2005), Cu o singură gură şi o singură inimă: Liturghia altfel (2007), Precedenţa răgazului: Eseuri imaginare de teologia speranţei (2013) etc.
Chiar dacă astăzi, a scrie despre răbdare poate lăsa impresia unei prezumţii fără margini, prin lucrarea sa, episcopul Mihai Frăţilă ne invită să descoperim multe lucruri necesare care, la o primă vedere par a fi dispărut de pe firmamentul binelui în lumea aceasta.
În cele 93 de pagini scrise într-un limbaj accesibil tuturor, fie cunoscători sau nu ai teologiei, autorul abordează, într-un stil practic şi pragmatic, subiecte precum: Dreptul celui care crede; Masca înfăţişării interioare; Vameşul pe care-l condamni e în inima ta…; Terorismul creştin; Reţeta formidabilă de Post; Un foc interior care incendiază viaţa; De ce Dumnezeu nu e un distribuitor de favoruri; Păstorul, turma, uşa şi găurile din gardul ţarcului; A distruge o cetate din interior; A primi şi a oferi iertarea etc.
Astăzi, cu toţii trăim o adevărată psihoză care se întoarce împotriva noastră. Totul se face „cu” şi „din” raţiune, dar fără gândul la Dumnezeu, o adevărată idolatrie a raţiunii oarbe. Doar harul divin reprezintă singura sursă care constrânge Răul ce a fost deja biruit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin Jertfa Sa pe Cruce.
A trăi în Hristos pare a fi un itinerar surprinzător. În spiritul lumii contemporane, în care competiţia este lipsită de scrupule, oare nu ne „interesăm” de Dumnezeu şi de Biserică (în sens comunitar) doar pentru a ne vedea împlinite gândurile egoiste? E mai comod să urmăreşti succesul personal decât să te dăruieşti celorlalţi şi să trăieşti dezinteresat.
Ca o concluzie a mesajului cărţii de faţă putem afirma că nu vremurile pe care noi le trăim sunt confuze, ci gândirea oamenilor este confuză. Mântuirea are riscurile ei, în contextul în care, persoanele frustrate pot lucra cu uşurinţă în favoarea răului. Simţul ordinii şi al disciplinei nu au nimic de a face cu diferitele interese trecătoare.
Bine fundamentată scripturistic, lucrarea episcopului Mihai Frăţilă ne îndeamnă spre meditaţie şi aprofundarea gândirii spirituale pornind de la unele exemple aparent banale ce pot fi întâlnite în viaţa fiecăruia dintre noi.
Pornind de la întrebarea ce constituie însuşi titlul lucrării şi urmare celor prezentate, recomand cartea tuturor celor interesaţi de o abordare pluridisciplinară a temei mântuirii omului în contextul actual.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA