Salzburg şi turism cultural – au fost cele două lucruri care mi-au venit în minte la deschiderea oficială a celei de-a 44-a ediţii a Festivalului Internaţional Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ, când Carmen Nastasă, directoarea Centrului de Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” a declarat că acest festival se vrea un brand al judeţului Neamţ, care ar trebui să puncteze începutul lunii iulie în calendarul tuturor melomanilor. Cealaltă amfitrioană a festivalului, conf. univ. dr. Mihaela Spiridon, directorul artistic al evenimentului, cu nonşalanţa cu care ne-a obişnuit deja, a susţinut că a făcut apel la fler pentru a intui preferinţele publicului nemţean şi a face cea mai bună selecţie de artişti şi repertoriu. Organizată sub patronajul Consiliului Judeţean Neamţ şi cu sprijinul Consiliului Local al municipiului Piatra-Neamţ, această ediţie s-a bucurat de colaborarea a numeroşi parteneri valoroşi, cum ar fi Teatrul Tineretului, Liceul de Artă „Victor Brauner”, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, a avut parte de implicarea permanentă a partenerilor media şi de numeroşi sponsori. Mult fast… ediţie cu gust aristocratic şi modern… decoruri florale deosebite, jocuri de lumini, rochii elegante… cele 46 de microfoane cablate pe scenă… excelentă organizare tehnică din partea firmei Global Stage… acestea sunt câteva ingrediente ale succesului, de reţinut, înainte de a intra în miezul problemei – excelentele evoluţii ale artiştilor pe scena festivalului.
Conceput în structura obişnuită, cu două tipuri de spectacole zilnice, unul la Teatrul Tineretului (ora 19) şi unul în aer liber în Piaţa Turnului (ora 21), festivalul a debutat duminică, 2 iulie, la ora 21, cu Orchestra simfonică a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”– Chişinău, la pupitrul căreia s-a aflat Mihail Agafiţa. A fost un răsfăţ muzical pentru un public estimat la 2000 de persoane, o mare de sunet şi armonie, pentru că dirijorul a ales să performeze în faţa noastră monumentalitatea şi gravitatea Simfoniei nr. 5 în do minor op.67 şi forţa şi expresivitatea Uverturii Egmont op.84. Între aceste două piese semnate de Beethoven, orchestra a fost însoţită de evoluţia elegantă a flautistului Ion Bogdan Ştefănescu – prim flautist al Orchestrei Filarmonice „George Enescu” din Bucureşti – de-a lungul inspiratului Concert în re major KV 314 de Wolfgang Amadeus Mozart.
Piatra-Neamţ merita un pian Steinway&Sons
Ziua a doua a festivalului a stat sub semnul „Odei Bucuriei” de a avea, în sfârşit, un pian nou şi performant la Piatra- Neamţ. Considerat cadoul oferit de Consiliul Judeţean Neamţ şi Centrul „Carmen Saeculare” pentru această ediţie a Vacanţelor Muzicale, pianul este fabricat de celebra firmă Steinway&Sons. Decizia achiziţionării aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ – Ionel Arsene, elogiat cu cuvinte simple şi emoţionante, cu tremur în glas şi licăriri de lacrimi în ochi de doamna Mihaela Spiridon – în nume personal, în numele colegilor de la Liceul De Artă „Victor Brauner”, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” şi a publicului meloman din Piatra-Neamţ.
Onoarea inaugurării acestui giuvaer a aparţinut tânărului pianist Andrei Gologan, fiu al urbei, care a dus faima ţării dincolo de hotare. Născut în anul 1992 la Piatra Neamţ, a început studiul pianului la vârsta de 5 ani, sub îndrumarea profesoarei Ada Chicu, pentru ca în numai jumătate de an să devină minunea blondă a oraşului prin câştigarea primului Premiu I la Concursul „Carl Czerny”. A devenit apoi, de-a lungul copilăriei, câştigător absolut al concursurilor W.A. Mozart (Târgovişte), Miniatura romantică (Galaţi), Paul Constantinescu (Ploieşti), Pro Piano şi Jeunesse Musicale (Bucureşti). Obţinerea acestor performanţe uimitoare a fost posibilă prin eforturi susţinute depuse de Andrei ca elev al Liceului de Artă din oraşul natal, sub îndrumarea unor profesoare deosebite: Magdolna Cosma, Cristina Popa, Delia Bălan (Bacău). Ulterior, devenirea sa artistică va fi influenţată hotărâtor de două personalităţi muzicale puternice: profesoara şi pianista Mihaela Spiridon şi maestrul Iulian Arcadi Trofin, sub îndrumarea căruia a participat şi la diverse turnee în România, Italia, Scoţia, Elveţia, Ungaria şi SUA.
Şi pentru a doua oară evoc Salzburgul, această citadelă europeană a artei, muzicienilor de marcă, festivalurilor de excepţie, concursurilor, recitalurilor – pentru a prezenta faptul că, la numai 16 ani, Andrei Gologan a fost admis la prestigioasa Universitate Mozarteum din acest oraş… Aici a avut norocul de a lucra cu Pavel Gililov, genialul pianist şi profesor ucrainian, unul din cei mai buni pedagogi ai timpului nostru, pe care Andrei l-a evocat cu mult respect pe scena Teatrului Tineretului, considerând că îi datorează întâlnirea absolută cu muzica…
Mai menţionez că, în februarie 2017 Andrei a început colaborarea cu pianistul Sir Andras Schiff, la iniţiativa căruia a fost admis la renumita Academie a Festivalului de la Verbier (Elveţia) şi că este bursier al Academiei Internaţionale de Muzică din Principatul Liechtenstein. Despre măiestria cu care a abordat dificilele piese de Beethoven, Chopin şi Ravel citez doar cuvintele profesoarei sale, Magdolna Cosma: … fiecare sunet a fost gândit şi simţit, în spatele fiecărui sunet s-a aflat o întreagă orchestră.
Jazz-ul între Beatles şi Pink Floyd
A urmat în Curtea Domnească o veritabilă seară de jazz – pe care am gustat-o atât cât baierele sufletului mi-au mai permis, după preaplinul recitalului anterior – cu formaţia Pop Goes Jazz, condusă de George Natsis (pian), alături de care se află Nicu Patoi (chitară), Adrian Mircea Flautistu (contrabas) şi Vlad Popescu (baterie). Aceştia redefinesc ideea „importului” tematic în jazz din alte perimetre stilistice ale muzicii, îmbogăţindu-le cu stilul personal, plin de improvizaţii rafinate şi originale. Astfel se explică prezenţă surprinzătoare a unor piese (prelucrate) din repertoriul formaţiilor The Beatles, Pink Floyd, Depeche Mode etc.
Celesta muzică de cameră…
5 iulie 2017 a însemnat la Vacanţe Muzicale seara muzicii de cameră, cu Horia Mihail la pian şi Răzvan Suma la violoncel (Teatrul Tineretului) şi seara muzicii de divertisment cu Ansamblul „Traffic Strings” (Piaţa Turnului).
Cu Horia Mihail ne-am mai întâlnit în paginile revistei noastre cu ocazia popasului din Piatra Neamţ efectuat în cadrul turneului „Pianul Călător”. Scriam atunci că este pianistul de excepţie, care după zece ani petrecuţi în SUA a ales să se întoarcă în România…
Dar cine este Răzvan Suma? Într-un interviu acordat ziarului de cultură Metropolis, acesta afirmă că „Argentina este ţara în care, poate, într-o bună zi, va fi imigrant de plăcere.” De ce? Deoarece îl leagă de cântăreaţa argentiniană Analia Selis o iubire inimaginabilă, doi copii şi numeroase proiecte muzicale. Deţinând un violoncel de patrimoniu universal – Maucotel – Fournier – creat la Paris în anul 1849, Răzvan Suma a lansat cu mulţi ani în urmă, provocările muzicale: Vă place Bach?… Vă place Brahms?… Vă place tango?… Vă place Schumann? Acestea i-au generat un palmares generos de peste 1000 de concerte şi recitaluri susţinute în turneele din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia, imortalizate în douăsprezece CD-uri.
Privindu-i şi ascultându-i pe Horia Mihail şi Răzvan Suma pe scena Teatrului Tineretului, abordând un repertoriu spectaculos din Brahms şi Schumann, nu poţi să nu fii obsedat de câteva mari adevăruri: două foarte mari nume… armonie perfectă şi sinergie între instrumente… trăire foarte intensă a universului sonor. Până când, la un moment dat, nu mai vrei să gândeşti şi să interpretezi nimic, lăsându-te doar învăluit de farmecul muzicii, într-o stare de beatitudine, care n-ai vrea să se mai termine niciodată…
Aplaudaţi, aplaudaţi, aplaudaţi!?!
Dar în această seară a explodat şi bomba cu ceas provocată de repetatele aplauze ale publicului între părţile simfoniilor, sonatelor sau altor lucrări. Nu cred că trebuie să privim cu îngăduinţă asemenea manifestări. Ele demonstrează lipsă de cultură muzicală, deranjează groaznic artistul – care tocmai a terminat o parte şi se concentrează pentru partea următoare – sunt o jignire la adresa muzicianului dar şi a publicului cunoscător, rupând vraja piesei. Aşadar, după ce s-a aplaudat aiurea între părţile sonatei de Brahms, Răzvan Suma (în foto) a explicat publicului – delicat, pe înţelesul tuturor, că a fost vorba de un ciclu cuprinzând mai multe părţi… Văzând că publicul continuă să aplaude şi după prima parte din cele cinci ale ciclului nou început de Schumann, Horia Mihail a anunţat că mai sunt patru părţi… iar Mihaela Spiridon (care rareori lasă ceva nesancţionat pe moment) – între care nu se aplaudă…
Muzicienii sunt fiinţe deosebit de sensibile care merită tratate cu gentileţe, consideraţie şi empatie.
De la cvintet la octet…
Ceilalţi protagonişti ai serii, Ansamblul „Traffic Strings”, având în componenţă câţiva dintre cei mai valoroşi instrumentişti ai României la momentul actual, au pornit de la un cvintet de coarde, fiind în prezent un octet, deoarece muzicianul Lucian Moraru (conducătorul ansamblului) a venit cu surpriza integrării creatoare a unui nai, a unui acordeon şi a unui pian. Discursul lor nu aparţine unei singure perioade, de aici şi numele, care simbolizează salturile continue pe care aceştia le fac în istoria muzicii. Şi ca să exemplific, s-a navigat în această seară pornind de la Anotimpurile lui Vivaldi, spre Rapsodia I a lui Enescu, apoi spre două minunate Gnosienne ale lui Erik Satie… Balada lui Ciprian Porumbescu… The Second Waltz al lui Dmitri Şostakovici… Tango Roxanne – Sting… Gabriel’s Oboe – Ennio Morricone… Michelangelo 70 – Astor Piazzolla… Dans Macabru – Camille Saint – Saens… Suita Carmen – Pablo de Sarasate. Cuvintele sunt de prisos…
Semne bune şcoala are
În cea de a cincea zi, în Seara Instituţiilor de Învăţământ Superior Muzical Românesc au evoluat studenţi şi cadre didactice de la Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj Napoca, Extensia Piatra-Neamţ.
Aduc laude speciale pentru Ansamblul de percuţie al Facultăţii de Muzică Piatra-Neamţ, condus de lect. univ. dr. Alexandru Veleşcu, care, cu pasiune şi râvnă profesională, a dus mai departe strădănia maestrului său prof. univ. dr. Grigore Pop întemietorul unei înalte şcoli de percuţie la Piatra-Neamţ. A fost o mare încântare să urmărim şi evoluţia baritonului Gheorghe Şapcă în „Balada puricelui” de Musorgski şi a sopranei Daniela Goria în Aria din opera „Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach – ambii înzestraţi pe lângă voci care vor face carieră şi cu un excepţional talent dramatic.
Parfum de tangou argentinian
A urmat o spumoasă seară de tango argentinian în compania Ansamblului „ArgEnTango”, un melanj de muzicieni români şi străini: Răzvan Suma, care este sufletul şi iniţiatorul proiectului „ArgEnTango”– proiect ce exprimă în cel mai autentic mod cu putinţă muzica compusă de Astor Piazzolla, supranumită „soundtrack” al Buenos Aires-ului; Mariano Castro, în triplă calitate de interpret pianist, compozitor şi orchestrator, având la activ peste douăzeci şi cinci de turnee internaţionale în Europa, Statele Unite, Canada şi America Latină; bandoneonistul Omar Massa – purtând muzica lui Piazzolla pe marile scene ale lumii, alături de artişti precum Placido Domingo – prezent permanent în orchestre sonore din Europa, America şi Asia şi totuşi venit special în România pentru proiectul „ArgEnTango”; violonistul Rafael Butaru, o prezenţă constantă pe scenele muzicale naţionale şi internaţionale care, în calitate de solist şi ca invitat permanent al Festivalului SoNoRo, a susţinut concerte alături de muzicieni precum Gilles Apap, Daniel Rowland, Răzvan Popovici, Diana Ketler, David Cohen, Srdjan Vukasinović.
Dar steaua de necontestat a serii a fost bineînţeles solista Analia Selis, artista care reprezintă atât Argentina cât şi România la festivaluri şi alte manifestări culturale de anvergură, care a debutat în arta tangoului prin turneul naţional „Vă place tango?”, împreună cu violoncelistul Răzvan Suma şi chitaristul argentinian Julio Santillan. În anul 2015, a lansat, împreună cu Mariano Castro (membru al renumitei trupe de tango „Narcotango”), proiectul „Tango Simfonic” – tango aranjat pentru orchestră de cameră, pian şi voce – care a beneficiat de colaborarea celor mai importante filarmonici din ţară. Din anul 2016 este membră a ansamblului „ArgEnTango”.
Binecunoscută şi mult iubită de publicul nemţean, frumoasă, senzuală, temperamentală, charmantă, plină de umor şi fantezie, Analia nu ne-a încântat numai cu tangoul argentinian transpus de vocea sa seducătoare dar şi cu vorbirea delicioasă a unei limbi române cu accente latino, în care ne-a povestit istorii despre Piazolla, despre Carlos Gardel (cea mai proeminentă figură din istoria tangoului), despre Buenos Aires, despre numeroasele melodii interpretate – „Por una cabeza” (din coloana sonoră a filmului „Parfum de femeie”), „Zaraza” etc.
Întoarcerea la portativ
Penultima seară a acestui maraton cultural a fost înflorită, în primul rând, de emoţiile constructive ale unor tinere talente – unii au urcat pe scenă pentru prima dată – care au urmat cursurile oferite de maeştrii Ion Bogdan Ştefănescu la flaut şi Verona Maier – muzică de cameră. Apreciem continuarea tradiţiei Masterclassului la Vacanţele Muzicale şi efortul uriaş depus de profesorii care, în numai câteva zile, au trebuit să şlefuiască piese complicate. Nu este foarte facil să pregăteşti cu discipolii partituri pentru examene, să cizelezi pretendenţi pentru evoluţia pe scenă, să faci corepetiţie… ba, spre deliciul publicului, să mai pregăteşti şi un program de bisuri (Ion Bogdan Ştefănescu şi Verona Maier) din care nu au lipsit Henry Mancini – Pie in the Face Polka (Polca plăcintei tuflite în faţă), Mozart – Rondo Alla Turca şi Tiberiu Brediceanu – Dans Moldovenesc.
Cellia Caterina Costea, o infinită revelaţie
+2foto:
Regalul muzical s-a încheiat sâmbătă, 8 iulie 2017, printr-o memorabilă seară de operă, patronată de soprana Cellia Caterina Costea, însoţită de Orchestra simfonică de tineret Naissus din Nis (Serbia), sub bagheta dirijorului Zoran Andric. De asemenea fiică a oraşului Piatra-Neamţ, Cellia Caterina Costea, cu adevărat cea mai remarcabilă apariţie scenică a acestei ediţii a Vacanţelor, s-a născut într-o familie de muzicieni. A studiat iniţial vioara la Şcoala de Muzică din Piatra-Neamţ, şi, mai târziu, canto, cu profesoara Elena Botez la Liceul de Artă. Şi-a continuat apoi studiile la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi este câştigătoarea a unsprezece concursuri internaţionale de canto.
Traiectoria artistică a Celliei Caterina Costea şi notorietatea ei o fac greu de descris în doar câteva cuvinte. A evoluat pe cele mai importante scene de operă din lume (Covent Garden – Londra, Opera de Stat din Viena, Deutsche Oper Berlin, Konzerthaus Berlin, Operele de Stat din Stuttgart, Dusseldorf, Frankfurt, Hanover, Opera Toulon, Opera de Nice etc.), a strălucit în rolurile care consacră o soprană (Contessa – Nunta lui Figaro, Donna Elvira – Don Giovani, Mimi – La Boheme, Tosca, Madame Butterfly etc.) şi a performat sub bagheta celor mai prestigioşi dirijori contemporani (Seiji Osawa, Juliano Carella, Mark Elder, Ascher Fisch, Eugene Kohn etc.).
Aruncând o privire pe site-ul Celliei, nu poţi să nu fii impresionat de aprecierile unor critici, precum următorul, care scrie despre Madame Butterfly: „A fost îndelung ovaţionată, pe bună dreptate. Interpretarea sa a fost foarte clară, plină de nuanţe. Jocul său scenic a avut toată delicateţea pe care ne-o imaginăm la o tânără japoneză a acelei epoci. Ea a terminat evoluţia în lacrimi, ca şi o bună parte a publicului”. După părerea mea a fost revelaţia serii.
În recitalul de la Piatra-Neamţ, Cellia Caterina Costea ne-a dat măsura întregului său rafinament şi a deplinei subtilităţi interpretative începându-şi recitalul cu dramatica arie Ave Maria din opera Otello. Ne-am bucurat apoi de Aria Rusalkăi de Dvorak, am fredonat Vilja Lied din opereta Văduva Veselă şi am admirat până la frenezie jucăuşa arie Meine Lippen Sie kussen so heis (Cu ardoare-mi săruţi buzele) din repertoriul lui Lehar etc.
Dincolo de sala de concert
Pentru a nu nedreptăţi pe nimeni şi a oferi o imagine de ansamblu a celei mai prestigioase manifestări muzicale a judeţului nostru, trebuie să mai amintim evoluţiile: Corului Academic Radio, condus de Ciprian Ţuţu – care au venit cu un excelent concert de gospel spirituals… Ansamblului folcloric profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului”, cea mai veche formaţie de dansuri populare a României, care a oferit o paradă a portului, dansului şi cântecului, de la Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului şi până în Ţara Oaşului… soliştilor Marcel Pavel, Vlad Miriţă, Andrei Lazăr care ne-au amintit de cei trei mari tenori ai scenelor lumii.
Aşa că, pe bună dreptate putem spune că, pe lângă calitatea reprezentaţiilor şi profesionalismul artiştilor şi al organizatorilor, diversitatea (pentru a răspunde unui public tot mai larg) a fost una din caracteristicile principale. Am avut în fiecare seară câte două reprezentaţii, fiecare dintre ele oferind satisfacţii majore propriului public.
Închiderea oficială a fost tot pe măsura festivităţilor de deschidere, cu tot fastul cuvenit, şi merită amintite din nou eforturile instituţiei organizatoare – Centrul de Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” – atât prin intermediul conducerii cât şi al întregului personal. Un elogiu special se cuvine adus directorului artistic al festivalului, conf. univ. dr. Mihaela Spiridon, care a promis că ediţia de anul următor va fi una mai reuşită… dacă poate exista aşa ceva!
Şi la final: flori, multe flori… diplome pe scenă… lacrimi de bucurie şi îmbrăţişări… zâmbete de satisfacţie… muzica lui Vanghelis din Cucerirea Paradisului… splendide focuri de artificii… ploaie de stele.
Gianina BURUIANĂ