La ieşirea la pensie, în anul 2022 (când au trecut atât de grăbiţi aceşti ani?), Ionel Ceobanu, profesorul de Teorie-Solfegiu-Dicteu şi Armonie de la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ, scria pe Facebook: Vă mulţumesc tuturor! Începând la Bicaz, şi încheind la Piatra-Neamţ, cu voi, şi prin voi, am devenit ceea ce sunt. Mă simt ca un părinte cu foarte mulţi copii! E minunat! Fiind un dascăl dăruit întru totul acestei profesii, elevii l-au preţuit fără rezervă, fie la Bicaz, fie la Piatra-Neamţ, socotindu-l unul dintre cei mai însemnaţi profesori întâlniţi de-a lungul parcursului lor şcolar. A făcut parte din primul colectiv al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, de după Revoluţie. A prefaţat Culegerea de Solfegii şi Dicteuri elaborată de profesorul Theodor Macarie şi a realizat un îndrumător metodic pentru practica pedagogică. În plus, a elaborat 800 de dictee utile iniţierii şi formării muzicale. În tinereţe a fost trompetist în celebra formaţie vocal-instrumentală Cupidon, având prilejul de a-i acompania pe cei mai mari interpreţi de muzică uşoară ai României.
– Ce v-a decis esenţial să îndrăgiţi muzica?
– Opţiunea pentru muzică nu îmi aparţine. Faptul că am urmat un parcurs educaţional profilat pe muzică se datorează mai multor factori. În primul rând, clasele I-IV le-am făcut într-un localitate, Ripiceni, pe malul Prutului, în judeţul Botoşani, la finalul cărora, la îndemnul învăţătorului, un unchi m-a însoţit să susţin probe de aptitudini pentru clasa a V-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Botoşani, astăzi Liceul de Artă „Ştefan Luchian”. Acolo, un profesor, care nu era de specialitate, mă tot întreba de unde vin şi îmi tot repeta: „La C.A.P. vei ajunge, la coada vacii, sau căruţaş ai să te faci!”. Iată, deja, aveam două „opţiuni” de ales în viaţă. „Călăuzit” de aceste „încurajări”, am reuşit să iau bursă, neîntrerupt, din clasa a V-a şi până am terminat Conservatorul. În clasa a VIII-a am participat la Concursul „Lira de Aur” unde am obţinut menţiune, iar în clasa a IX-a, la îndrumarea profesorului de instrument şi de teorie, a trebuit să fac o alegere decisivă între sport şi muzică. Am ales muzica, mai ales că în familie tata cânta la acordeon, iar mama avea o voce foarte bună.
– V-aţi început activitatea la Bicaz. A fost pură întâmplare sau însăşi opţiunea absolventului de conservator?
– La Bicaz, mai exact la Şcoala Generală Mărceni-Bicaz, astăzi Şcoala Gimnazială „Regina Maria”, mi-am început cariera didactică în anul 1981, prin repartiţie guvernamentală. Este instituţia, şcoala în care m-am confruntat cu realitatea, m-am format şi adaptat la cerinţele statutului de profesor şi diriginte. Aici am descoperit că menirea dascălului este să cunoşti, să înţelegi şi să modelezi, în sens pozitiv, fiecare copil în parte.
– Venirea la Liceul de Arte „Victor Brauner” în ce împrejurări s-a produs?
– În anul 1990 am fost ales inspector şcolar de specialitate de către toţi profesorii de muzică din judeţ. Tot atunci am pus umărul la înfiinţarea Liceului de Arte din Piatra-Neamţ, împreună cu alţi colegi şi oameni din spaţiul administraţiei publice judeţene. Liceul s-a înfiinţat la 1 septembrie 1990, exprimându-se tot mai distinct în plan calitativ, devenind în timp o instituţie de înalt prestigiu la nivel naţional.
– Cum e să trăieşti în dăruire, cum e să te bucuri de recunoştinţa din sufletul foştilor elevi, având convingerea că i-ai ajutat… să te întreacă?
– Nu am fost un profesor „de gaşcă”, acceptat de toţi elevii, colegii şi părinţii. M-am bazat pe principii care au fost în folosul elevilor, nu personale sau de grup. Am încercat să dezvolt la elevi aptitudini motivaţionale. Mi-am propus în cariera didactică să nu fac ce mi-a displăcut la profesorii mei şi anume să am o atitudine arogantă, superioară. M-am ghidat după motto-ul: Ca profesor sunt rezultatul năzuinţelor elevilor pe care i-am îndrumat, cu care m-am format împreună şi cărora le sunt recunoscător.
– După câţi ani de muncă apare adevărata performanţă, în privinţa tinerilor muzicieni pe care îi formezi?
– Performanţa este condiţionată de cei doi actori ai actului educaţional: profesor şi elev. Este determinată de pregătirea profesională şi psihopedagogică a profesorului, de metodele pe care le utilizează în abordarea educaţională diferenţiată, iar pentru elevi, de motivarea învăţării. Performanţa se realizează prin muncă asiduă, perseverentă în foarte mulţi ani de muncă. Pe lângă activitatea didactică la clasă, la disciplina pe care am predat-o, am încercat şi am reuşit să atrag elevi şi pentru alte activităţi muzicale complementare cum ar fi compoziţia, cu rezultate deosebite la Concursul de Compoziţie.
– Cine au fost maeştrii dumneavoastră?
– În liceu, Viorel Mărâi, profesorul de teorie şi solfegiu, Emil Mandric, profesorul de instrument, şi Nicolae Ursu, profesorul de la orchestră. La Conservatorul „George Enescu” din Iaşi, remarcabilii Nicolae Gâscă, Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Cristian Misievici, George Pascu, Sabin Păutza.
– Fiecare artist are un port bonheur… Cine a fost acest „talisman”, în cazul dumneavoastră?
– Familia a reprezentat mereu suportul moral cel mai important în momentele bune, dar, în special, în momentele mai puţin plăcute, atât în viaţă, cât şi în activitatea profesională.
– Care sunt preocupările dumneavoastră actuale?
– Pot să vă răspund astfel: Funcţia – pensionar/ Profesia – bunic (Bicu)/ Instituţia – acasă/ Atribuţii – administrative/ Hobby – muzica/ Motto – „Fac ce vreau, când vreau!”
Respect şi recunoştinţă.
Omagiul învăţăceilor:
(mesaje de pe Facebook)
„Admiraţie şi preţuire infinite pentru profesionalismul de înaltă ţinută! Sunt printre cei privilegiaţi că v-am cunoscut ca Om şi ca Profesor! Multă sănătate şi bucurii maxime împreună cu cei dragi!” (Adriana BOTEZ).
„Felicitări şi adâncă recunoştinţă, domnule profesor! Nu aveţi idee de câte ori m-a salvat pregătirea riguroasă pe care mi-aţi asigurat-o în teoria muzicii! Vă spun doar de ultima: de curând, alături de Filarmonica Moldova din Iaşi, am salvat Missa Solemnis de Beethoven şi vă spun că nu ar fi fost posibil fără acele intense ore de solfegiu! Vă mulţumesc pentru toată pasiunea pe care mi-aţi transferat-o pentru muzică!” (Veronica ANUŞCA).
„Ce om, ce suflet, ce profesor, ce iubire pentru elevi, un suport moral, un sprijin, un prieten, un diriginte perfect care a ajutat mereu pe toată lumea. Mulţumesc pentru tot!” (Cosmin COSTIN).
„Felicitări, domnul profesor! Sunt norocoasă că am avut pe cineva ca dumneavoastră lângă mine să mă ajute în unele dintre cele mai cheie momente din viaţă. Cu adevărat există oameni în viaţa noastră care vin intenţionat să ne ajute, să trecem câte un pod care face trecerea către următoarea perioadă importantă. Sănătate şi viată lungă în putere!” (Alexandra TOFAN).
A consemnat Violeta MOȘU;
Foto: Facebook Ionel CEOBANU