Stimularea interesului pentru lectură

 

Stimularea interesului şi a gustului pentru lectură implică pentru şcoală şi pentru profesorul de limba şi literatura română o responsabilitate incontestabilă. Citesc copiii? Le place să citească? De ce citesc sau de ce nu citesc? Unde, când şi cum citesc? Ce le stimulează interesul pentru lectură? Cine le ghidează lectura? Care este scopul ei? – iată doar câteva din întrebările retorice care se aud des în şcoala românească a secolului XXI. Pasiunea pentru lectură este un mare dar pentru profesorul care trebuie să îşi ajute elevii să îndrăgească cartea. Ei citesc în copilărie pentru a se amuza, delectându-se cu lecturile vârstei. Când pasiunea pentru citit, impune şi pasiunea pentru învăţat, lectura devine un tot, fără de care copilul (elevul) nu se poate desăvârşi ca personalitate şi caracter. Raportul dintre lectura particulară şi cea prevăzută de programă şcolară este unul inerent, care îl ajută pe elev să construiască o lume proprie neîncorsetată de impuneri ale profesorului şi şcolii. Într-o scară a practicilor lectorale dispusă faţă de fidelitatea textului, pe treapta cea mai de sus ar trebui situată interpretarea, pe treaptă cea mai de jos lectura liberă, iar la mijloc lectură standard. Uzul liber al textului nu poate fi proscris, aşa cum uzul corect nu poate fi prescris. Orice cititor are libertatea de a uza şi a abuza de texte, inclusiv de a le dezintegra, citindu-le în alte contexte decât cele de origine. „Deoarece uzul liber al textului depinde de capriciile subiectului, specificitatea interpretării poate fi pusă în evidenţă doar dacă o comparăm cu lectura standard”.¹

A îndruma lectura suplimentară a elevilor nu înseamnă numai a le da o lista de cărţi, ci a le verifica constant calitatea şi cantitatea lecturilor. Aceasta oferă posibilitatea de a examina cu discernământ ce citesc elevii şi de a lua decizii corecte. Pentru a forma buni cititori de cărţi şi pentru a cultiva gustul pentru lectură, trebuie să existe o colaborare cu părinţii elevilor; mediul familial poate stimula elevii în lecturarea cărţilor specifice vârstei lor.

Lectura particulară ocupă un loc important în cadrul orelor de literatură pe parcursul întregului proces didactic. Listele pentru lectură ale elevilor trebuie să fie doar un ghid, nu o impunere, deoarece elevii sunt atraşi de anumite tipuri de cărţi, subiectele lor favorite trebuie să fie cunoscute profesorilor. Un profesor bun este acela care cunoaşte tendinţele de lectură ale adolescenţilor, care le citeşte cărţile şi discută cu ei despre cărţile citite.

Cercul de lectură este un proiect al Asociaţiei Naţionale a Profesorilor de Limba şi Literatura Română „Ioana Em. Petrescu” (ANPRPO), în colaborare cu Institutul Cultural Român, început în 2004 şi care reprezintă o noutate didactică în şcoala românească şi, în acelaşi timp, un exemplu de bună practică al profesorilor de limba română. Proiectul are loc la nivel naţional şi constă în activităţi extracurri­culare ale profesorilor de limba şi literatura română şi ale elevilor implicaţi, cu scopul de a promova lectura de plăcere. Activităţile sunt organizate în funcţie de cererea elevilor şi a părinţilor, ţinându-se cont, însă de un program săptămânal original, creativ, care să stimuleze imaginaţia şi inspiraţia elevilor. Acest lucru este posibil prin lecturile de plăcere, prin întâlnirea elevilor cu texte literare noi prin intermediul paratextului: titlul, ilustraţiile de pe copertă, muzică, film, desen, psihologia personajelor etc. Fără a părea o lectură rigidă se va ajunge la lectura interpretativă, de analiză. Înţelegerea textului literar porneşte din puncte diferite: de la incipit, de la titlu, de la un citat din text, de la temă, motiv sau simple amănunte din texte. Captatio benevolentiae este esenţial în cadrul cercului de lectură. Nu trebuie uitat nici aspectul ludic al textului literar, deoarece elevii vibrează pozitiv, se apropie mai uşor de lectură prin intermediul jocului.

Prezentăm o serie de activităţi derulate în cadrul cercurilor de lectură organizate cu elevii de liceu:

1.Cartea de inimă o activitate care are ca scop:

a) prezentarea unor experienţe personale de lectură;

b) alcătuirea de către elevi a unor liste de cărţi parcurse de ei, care pot fi folosite ca punct de pornire al cercurilor;

c) stimularea gustului pentru lectură prin metode noi, moderne

2. Cărţile pe care nu le-ai citit – o activitate de creare a listelor de lectură suplimentară. În romanul lui Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător, apărut în 1979 se vorbeşte despre un cititor care începe să citească o carte care să îi satisfacă pe deplin gustul pentru lectură. Este un metaroman despre cititor şi lectură, un tip de cititor dezinteresat, de plăcere, pragmatic, realist. Romanul se deschide cu vizita cititorului la librărie unde caută romanul lui Italo Calvino, despre care citise în presă. Călătoria printre cărţi este o ocazie de a le prezenta, de a le clasifica. Există, desigur, şi obstacole „ţi-ai făcut loc în librărie prin barajul dens al Cărţilor Pe Care Nu Le-Ai Citit, care te priveau de pe mese şi din rafturi, încercând să te intimideze”². Deşi cititorul îşi cumpără cartea dorită, sentimentul lui rămâne frustrant. „Ai mai aruncat o privire pierdută cărţilor din jur (mai bine zis: cărţile te priveau cu expresia pierdută a câinilor din cuştile hingherului care văd un fost tovarăş de-al lor îndepărtându-se în lesa stăpânului venit să-l elibereze)”.³ Acest drum prin librărie poate fi un bun pretext pentru elevii participanţi la cerc, ei putând să îşi exprime preferinţele lor literare, realizând un chestionar pentru cei prezenţi care să arate astfel, orientat într-o oarecare măsură după chestionarul propus de Italo Calvino:

1. Cartea care nu ţi-a plăcut sau care ţi-a lăsat un gust amar;
2. Cartea pe care ai lua-o cu tine pe o insulă pustie;
3. Cartea pe care ţi-a fost greu să o citeşti;
4. Cartea pe care ai cumpărat-o, dar nu ai citit-o încă;
5. Cartea pe care ai face-o cadou unui duşman;
6. Cartea pe care ai savurat-o;
7. Cartea pe care intenţionezi să o citeşti, după ce vei citi altele;
8. Cartea scumpă pe care aştepţi să o cumperi la reduceri;
9. Cartea în care te-ai visat sau măcar te-ai imaginat;
10. Cartea pe care ai putea să o împrumuţi de la cineva;
11. Cartea ta prietenă;
12. Cartea pe care ai vrea să o citeşti înainte de a fi lansată;
13. Cartea care te-a ajutat să îţi înfrunţi prejudecăţile;
14. Cartea pe care ai citit-o fără să o deschizi;
15. Cartea fără de care nu ai fi fost cel de azi;
16. Cartea pe care o reciteşti adesea;
17. Cartea pe care ai citit-o datorită unui film;
18. Cartea pe care ai citit-o uitând de orice;
19. Cartea „în vogă” pe care nu ai vrut să o citeşti;
20. Cartea cu care ai dormi sub pernă;
21. Cartea de care te-ai putea lipsi;
22. Cartea cu care ţi-ai pierdut timpul şi regreţi;
23. Cartea pe care ai citit-o ca să fii interesant;
24. Cartea pe care ai căutat-o multă vreme în zadar, că nu ai găsit-o;
25. Cartea pe care au citit-o toţi şi e ca şi cum ai fi citit-o tu;
26. Cartea pe care ai citit-o „cu sufletul la gură” etc.

Acest joc poate evidenţia preferinţele de lectură ale elevilor, cărţile care le-au plăcut şi cărţile care nu le-au plăcut. Este importantă dezbaterea şi problematizarea pe marginea cărţilor deoarece elevii implicaţi în aceste „cercuri de lectură” ar putea fi antrenaţi în a lectura o carte, doar pentru că au fost atraşi de ideile expuse de colegii lor. Aceste dezbateri, pe lângă faptul că incită la lectură, dezvoltă pasiunea pentru susţinerea argumentată a punctului de vedere, formând din elevi buni vorbitori, capabili de a-şi susţine opiniile. Cercul de lectură este profund necesar, nu numai pentru o incitare la lectură, ci şi pentru o construire a sinelui, a personalităţii. Nu este cel mai important să îşi construiască o bibliotecă în interiorul minţii, ci să fie capabili de reflecţie, de creativitate şi de a emite idei originale. Iată ce rubrici ar trebui să cuprindă un model de fişă de cititor care poate fi discutată în cadrul cercului de lectură: Cartea mea de suflet; Cartea care m-a decepţionat; Cartea după care am alergat cu sufletul la gură; Cartea primită în dar; Cartea pe care aş uita-o în tren; Cartea ideală.

……………………………………………………………………………………………

 

¹ Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Buc., 1988, p. 203.

² Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător, Ed. Univers, Buc., 1999, p. 20.

³ Ibidem, p. 22.

 

Prof: Lucica MOISĂ

Liceul cu Program Sportiv, Roman, Neamţ