Are doar 21 de ani, dar deja a reuşit să îmbrăţişeze profesia de învăţătoare, având grijă de nu mai puţin de 34 de copii din clasa întâi. Este vorba de tânăra profesoară Victoria Istrati de la Liceul teoretic Hyperion, din Chişinău. Deşi este dascăl de puţin timp, ea îşi iubeşte meseria şi nu regretă deloc această alegere. Ba mai mult, elevii săi o motivează să rămână în continuare în sistemul de învăţământ. Redăm în continuare gândurile acestui pedagog, în faţa vieţii, în faţa debutului în carieră. (Red.)
„Prima temere cu care m-am confruntat la angajare a fost faptul că pentru a fi asigurată cu un loc de muncă trebuia să aducem un demers la universitate de la o instituţie şcolară. Apelând la mai multe, m-am ciocnit de respingere din cauza lipsei de experienţă. De la colegele de facultate am auzit despre Liceul Hyperion ca despre un liceu foarte bun, cu un colectiv de pedagogi foarte prietenos. Îmi făceam, totuşi, griji să nu fiu discriminată pe bază de vârstă. Apelând la doamna directoare, am fost acceptată, colectivul a fost foarte primitor cu mine. Altă temere a mea era cum voi reuşi în relaţia profesor – pedagog – părinte, dar am fost în stare să construiesc cu elevii mei o relaţie foarte caldă şi plăcută, iar cu părinţii – un parteneriat, bazat pe colaborare şi comunicare.
Din cauză că în clasă am 34 de elevi micuţi, de 6-7 ani, îmi făceam griji dacă voi putea rezista atât psihologic, cât şi fizic, dar în situaţii mai grele mereu îmi vine în ajutor psihologul şcolar, administraţia, noi, tinerii specialişti întotdeauna avem sprijinul şi îndrumarea lor.
O altă frică era să nu comit greşeli la perfectarea documentelor şcolare, deoarece în timpul practicii profesorul mentor nu ne-a atras atenţia asupra acestui lucru. Aici, m-a ajutat mult faptul că în perioada studenţiei am fost membru al comitetului sindical studenţesc, responsabilă de Departamentul cultură şi sport şi am fost ghidată în scrierea proceselor verbale, perfectarea altor acte.
Un vis al meu era de a lucra într-o clasă dotată din punct de vedere tehnic, vis care a devenit realitate. La Liceul Hyperion toate clasele pot aplica în procesul de instruire tehnologii informaţionale, deoarece dispun de tehnica necesară.
Am depăşit toate aceste temeri datorită sprijinului şi ajutorului administraţiei, psihologului, logopedului, cadrului pedagogic de sprijin, a mentorilor, al tuturor colegilor. Sunt mândră că muncesc în acest colectiv şi sunt convinsă că fără şcoală viaţa mea nu va avea acelaşi sens. Nu vreau să plec, vreau să lucrez mereu în şcoală.”
Angelina BEGU