Nu putem trece cu vederea cartea semnată de Ovidiu Panaite, Studii de teologie istorică de la configuraţia istorico-doctrinară a creştinismului primar la redefinirile moderne ale sacrului, apărută la Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019.
Constituită sub forma unui nucleu conceptual, lucrarea cuprinde şase articole ştiinţifice care acoperă, cronologic şi tematic, subiectul teologiei politice. Această sintagmă face parte din preocupările de cercetare ale autorului prin care sparge orizontul tautologic evitând clişeele specifice.
Primul capitol, Rolul iudaismului şi al comunităţilor siro-aramaice în fizionomia doctrinară a creştinismului primar, ilustrează diversitatea şi efervescenţa eterogenă a primelor decenii creştine în contextul originilor iudaice.
Al doilea capitol, Note introductive pentru o contextualizare istorică şi culturală a creştinismului syriac, încearcă să-i introducă pe studenţi şi pe cei mai puţin iniţiaţi în câmpul vast şi puţin explorat al spiritualităţii siriace din epoca primară.
Apariţia şi evoluţia schismei meletiene în fază preniceeană (325) reflectă situaţia bisericii egiptene în contextul arianismului şi al crizei provocate de către Meletie al Antiohiei.
Cel de-al patrulea capitol al cărţii, Perioada constantiniană ca model al coexistenţei Stat – Biserică – excurs asupra autorităţii –, propune o analiză a relaţiilor dintre Biserică şi stat (Imperiu), evidenţiind sensibilitatea discursului specific unor astfel de legături.
Următorul studiu, Graţian şi Teodosie în contextul prefacerilor politico-bisericeşti la sfârşitul secolului IV – Imperator intram Ecclesiam, non supra Ecclesiam –, continuă studierea relaţiei dintre puterea imperială şi cea eclesiastică spre finele secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. Avându-şi originea într-un mental echivalent cu arianismul politic specific primelor secole, politologia imperiului va fi marcată de formula Sfântului Ambrozie al Milanului: „Imperator intram Ecclesiam, non supra Ecclesiam”.
În concluzie, prin Redefinirea sacrului şi derivarea exigenţelor misionare contemporane – avatarurile „sacrului” şi ale „Sacrului” –, autorul ne arată că lumea s-a îndepărtat de sistemul tradiţional religios, în special după teoriile pozitiviste ale lui Auguste Comte, care păreau că oferă forma ştiinţifică în dezvoltarea omenirii spre o religie a viitorului. Face o analiză amănunţită a spaţiului cultural european în care s-a afirmat secularismul.
Tematica abordată de autor ilustrează discursul istoric dezvoltat în creştinism pornind de la recunoaşterea dificultăţii privind reconstituirea începutului Bisericii Creştine şi evoluţia acesteia în istorie.
Având în vedere faptul că lucrarea este publicată în format electronic (E-Book), fiind disponibilă la adresa http://www.editura.ubbcluj.ro/www/ro/ebooks/authors_d.php?ida=1495, o recomand tuturor celor interesaţi să-şi clarifice anumite aspecte privind teologia politică în primele secole şi consecinţele acesteia în definirea sacrului astăzi.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA