Cartea magistrului Adrian-Pavel Sandovici, dedicată liceului emblematic al învăţământului nemţean («Liceul „Petru Rareş” Piatra-Neamţ – O istorie de 150 de ani», Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Cetatea Doamnei, 2023), este o demonstraţie de virtuozitate, o lucrare de care trebuie să te apropii cu prudenţă şi respect, alcătuită după toate normele şi toate rigorile uitate de „România educată”.
În NOTA ASUPRA EDIŢIEI A DOUA, autorul justifică prezenta ediţie: prima s-a epuizat rapid, nu s-a realizat corectura finală, şi se aduc acum precizări şi completări la aproape fiecare componentă a cărţii. Iar ca noutate, cititorul poate afla (…) o sumară prezentare a schimbărilor care au avut loc de-a lungul istoriei în denumirile unor organizaţii sau instituţii de cultură, (…) şi o sinteză a inovaţiilor care (…) au marcat întrucâtva nivelul la care a ajuns şcoala românească în prezent. Pe scurt, întreprinderea e perfect justificată.
În prefaţa ediţiei din 2019, DIN PARTEA AUTORULUI, găsim detalii importante despre ideea cărţii şi truda de şapte ani la realizarea ei:
După 42 de ani de muncă în acest liceu, se apropia (…) momentul sărbătoririi împlinirii a 150 de ani de existenţă a şcolii noastre. Mi-am spus că se cuvine să întâmpin această aniversare cu ceva deosebit şi mi-a venit ideea povestirii pe scurt a unor întâmplări prin care a trecut liceul de-a lungul unui veac şi jumătate. (…) Din 1 octombrie 2012, m-am aşternut pe treabă. Cu stăruinţă am început să adun informaţii cât mai multe şi cât mai precise, după un plan ce avea să fie modificat în mai multe rânduri, în funcţie de ceea ce găseam sau nu în documentele cercetate. (…) În faţa noianului de informaţii incomplete, a dispărut din câmpul discuţiei ideea de monografie. (…) Aşa s-a ajuns la această succintă istorie a celor 150 de ani şi, pentru că şi aceasta poate fi completată cu multe, foarte multe alte componente, am decis să o numim „o istorie de 150 de ani”.
Dincolo de faptul că istoria liceului „Petru Rareş” se identifică binişor cu istoria învăţământului românesc (cartea prezintă compartimentat, cap-coadă, cursul organizării învăţământului în România, al conţinutului acestuia, al schimbărilor în sistemul de evaluare etc.), trebuie spus că performanţele instituţiei nemţene au mai fost consemnate relevant de profesorul Alecsandru Iftimie – Monografia Liceului „Petru Rareş” – 1869-1969 – şi de profesorii Letiţia şi Gheorghe Bunghez – Colegiul Naţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ, file de poveste – 1969-1999.
„O istorie de 150 de ani” semnată de Adrian-Pavel Sandovici surprinde prin orizontul viziunii, amploarea imaginii şi acurateţea detaliului, prin informaţie exhaustivă, prin corectitudinea limbii şi rigoarea aparatului critic, pe scurt, prin rigoarea academică a discursului narativ.
Dacă adăugăm că, de la bun început, ideea a fost ca cititorul să fie informat despre cele două componente ale vieţii unei şcoli: elevii şi profesorii, apar perfect justificate anexele doldora de nume şi date, listele complete ale profesorilor, directorilor, listele tuturor absolvenţilor, cu şefii lor de promoţie şi cu premianţii, din 1873 până în 2019.
Dincolo de aceste detalii tehnice, statura spirituală a instituţiei – unii i-au zis „spiritul rareşist” – e completată cu portretele unor dascăli sau absolvenţi, cu performanţe culturale, academice sau sportive întrate în istorie sau legendă. Totul cu dragoste, cu foarte multă dragoste. Scriitura e limpede şi clară, fără perifraze ornamentale, umorul e subtil, bine controlat, ca şi poezia care răzbate ades din portretele magiştrilor iubiţi.
Fără a greşi prea mult, se poate spune despre această carte că este un tratat academic, o lucrare monumentală, o piatră de temelie… Aleg să susţin că este o carte bine făcută şi, fără să vreau, îmi reamintesc plângând sloganul lui Iohannis: România lucrului bine făcut. Dacă România lui Iohannis ar fi arătat precum „Istoria” lui Sandovici, acum eram la două lungimi de cal în faţa americanilor.
Mircea ZAHARIA