Luni, 28 aprilie 2025, publicul pietrean iubitor de literatură a fost invitat în Sala Rotonda a Teatrului Tineretului, pentru a participa la lansarea în premieră a romanului „Povestea elefantului care trăia într-o nucă”, al scriitorului Adrian Alui Gheorghe.
Suntem onoraţi, noi cei din echipa Teatrului Tineretului, să găzduim un eveniment care celebrează literatura contemporană, domnul Adrian Alui Gheorghe fiind o voce foarte puternică în spaţiul literar românesc şi nu numai. De aceea ne bucurăm foarte mult să ne întâlnim astăzi cu domnia sa şi cu cel mai nou volum. Vă mulţumim foarte mult, domnule Alui Gheorghe, că aţi ales acest loc să vă scoateţi în lume cel mai recent copil – sunt cuvintele cu care a deschis evenimentul Raluca Naclad, consultant artistic în cadrul instituţiei.
Actorul Andrei Merchea, proaspăt director al Teatrului Tineretului, e o gazdă bună şi imperativă: Domnule Adrian Alui Gheorghe, bine aţi revenit! Şi sper să facem din această regăsire un obicei, o tradiţie, o cutumă. De aceea îmi doresc acum să vă puteţi bucura de acest nod de legătură pe care încearcă să-l facă Teatrul Tineretului prin întâlnirea sa cu membrii reprezentativi ai culturii din judeţul Neamţ. În acelaşi timp invit publicul să ia contact cu această alegorie în care vom vedea cum spiritul uman liber este în permanenţă constrâns de limitele unei lumi care-l face să se simtă singur, chiar în mulţime.
Cătălina-Mihaela Tărcăoanu, profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, şi-a început discursul prin a omagia activitatea artistică polivalentă a autorului, care nu este numai un prieten al pietrenilor, ci este cunoscut până în China, fiind tradus şi în mai multe limbi europene. Au urmat câteva consideraţii foarte pertinente rezultate dintr-o observare fină şi o lectură profundă: Aş începe cu analiza copertei unde ne atrage în primul rând cromatica ce poate să sugereze mister, creativitate, nonconformism, confuzie, curiozitate, interes, nostalgie, linişte, amuzament, speranţă, voie bună, sinceritate către lume dar şi deschidere către necunoscut. Titlul dezvăluie prin termenul „poveste” un univers unde ar putea apărea fabulosul sau fantasticul; poate că elefantul este personajul care face legătura între două orizonturi ontologice, e un posibil personaj zoomorf, evident e masiv, amintindu-ne de clişeul „memorie de elefant”. Observăm totodată că este un titlu predicaţional format dintr-un enunţ care conţine imperfectul, un timp prin excelenţă narativ şi care fixează acţiunea în nedeterminat. Nuca probabil este simbolul limitării. Există un uriaş potenţial în fiecare din noi care poate rămâne nevalorificat din cauza secolului singurătăţii. Iar în coperta a patra găsim o trimitere din Radu Paraschivescu care susţine că această carte se adresează unui cititor cu o anumită cultură, fiind tragi-comedia unei trestii gânditoare care îşi pune în permanenţă întrebări.
A continuat cu aprecieri interesante despre arta scrierii romanului „Povestea elefantului care trăia într-o nucă”, scriitorul şi criticul Emil Nicolae: Ceea ce se vede din prima pagină şi de la prima lectură este că avem de-a face cu o carte scrisă cu mare plăcere. Şi asta pentru că Adrian Alui Gheorghe scrie pe placul lui, nu al cititorului. Dar are un simţ al limbii deosebit, care îl ajută să folosească cuvintele în aşa fel încât cititorul să-l atingă sau el să atingă cititorul. Capitolele pot fi citite autonom, ca povestiri în sine, deşi ele sunt legate şi conturează romanul prin trecerea naratorului dintr-un capitol în altul ca subiect sau ca povestitor. Caracteristic este faptul că peste tot îl simţi pe autor, care nu face concesii, scrie foarte atent, foarte bine, controlează limbajul şi ştie să capteze cititorul. Spre deosebire de alte romane de succes ale sale care fie că bat spre o ţintă morală sau reprezintă o parabolă, cartea de faţă este ca o floare cu multe petale, diversă fără să fie confuză, interesantă de la cap la coadă.
În cele din urmă, scriitorul Adrian G. Romila, a vorbit admirativ despre carte, făcând şi o analiză exhaustivă a operelor lui Adrian Alui Gheorghe: Avem de-a face cu cel mai „fantasy” roman al lui Adrian Alui Gheorghe, şi lucrul acesta nu este întâmplător. Cred că dacă citiţi şi poeziile din volumele şi antologiile din ultimii ani veţi observa o preponderenţă a parabolei, a poeziei poveste, a prozo-poemului. Există mereu la el o încăpăţânare stilistică de a transmite mereu sens, de a produce mereu poveşti. Apoi aş remarca şi preferinţa pentru nişte spaţii cu mare potenţial mitologic şi care ţine tot de opţiunea pentru parabolă şi poveste. De pildă preferinţa pentru spaţii utopice, fie că e vorba despre o bibliotecă labirint, o închisoare politică, un sanatoriu. Şi în povestea elefantului avem de-a face tot cu un astfel de spaţiu, al unui tren, pe care personajul principal îl ia pentru a ajunge la iubita lui Celina, cu care trebuia să petreacă o vacanţă, dar constată că se află într-o zonă experimentală impregnată de obsesia timpului – a apreciat, printre altele,
Un moment demonstarativ al celor spuse de cei trei invitaţi a susţinut apoi actorul Daniel Beşleagă, oferindu-ne o lectură captivantă a unui fragmant din roman.
Ultimul cuvânt a aparţinut, bineînţeles, autorului: Trebuie să recunosc că sunt copleşit, răvăşit şi uşor emoţionat, pentru că eu nu am mai lansat o carte la Piatra-Neamţ din anul 2014, odată cu Laika, un roman despre Revoluţia din România. Dacă oraşul acesta are ceva ştaif, acesta este dat de cultură, un privilegiu pe care trebuie să-l promovăm şi să-l apreciem, pentru că ne dă identitate. Salut prezenţa domnului primar Adrian Niţă şi mulţumesc tuturor celor care sunt astăzi aici, prieteni, cititori, oameni frumoşi.
Au urmat, cum era de aşteptat, felicitările şi sesiunea de autografe pe care Adrian Alui Gheorghe le-a oferit cu bunăvoinţă şi generozitate. S-a băut o cupă de şampanie, care a conferit şi mai mult rafinament evenimentului, odată cu încredinţarea că asistăm la debutul unei perioade în care literatura nemţeană va deveni mai vizibilă şi mai aproape de public.
Gianina BURUIANĂ