(urmare din numărul trecut)
Întrucât Uniunea Europeană deţine supremaţia în ceea ce priveşte schimburile comerciale externe, participarea României la Uniunea Europeană are, în principal, o justificare economică. Totodată, nu trebuie neglijată poziţia geo-strategică a ţării noastre, aspect extrem de important în privinţa circulaţiei mărfurilor, asigurarea securităţii etc. Aderarea la Uniunea Europeană are şi o semnificaţie strategică în sensul dovedirii capacităţii economice şi a motivaţiei politice de participare plenară la construcţia comunitară.
În primul rând putem vorbi despre efectele privind stabilitatea macroeconomică, provenită din eliminarea ratelor de schimb, impunerea unei discipline fiscale şi implementarea politicii monetare unice.
În al doilea rând, eliminarea incertitudinii ratei de schimb şi a costurilor de tranzacţie cu Uniunea Europeană va duce la câştiguri microeconomice, statele care au relaţii comerciale dezvoltate cu zona euro beneficiind de pe urma participării lor în cadrul uniunii monetare.
Apariţia euro este gândită să extindă cooperarea la nivel mondial, pe baza convergenţelor în politicile valutare ale liderilor economici mondiali. Acesta este unul dintre marile câştiguri ale lansării euro: conştientizarea de către puterile economice ale lumii a riscului de a acţiona în mod individual şi a avantajelor pe care le aduce coordonarea demersurilor. Introducerea monedei euro are consecinţe atât asupra fluxurilor comerciale dintre ţările participante, cât şi asupra fluxurilor internaţionale de capital. Printre beneficiile utilizării monedei unice întâlnim o mai mare stabilitate a politicii dobânzilor şi preîntâmpinarea atacurilor speculative asupra monedelor naţionale.
Cerinţele aderării vizează pe lângă performanţele economice, reducerea rolului economic al statului, crearea unui puternic sector al firmelor mici şi mijlocii, convertibilitatea monedelor naţionale, într-un cuvânt, dorinţa tuturor de a susţine obiectivele integrării şi convergenţa reală şi nominală.
România trebuie să ţină seama de impactul pozitiv pe care îl are introducerea monedei unice asupra comerţului ţărilor membre din zona euro şi faptul că s-a creat la graniţa lor o nouă piaţă de capital, care o suplineşte pe cea americană şi de care Europa are nevoie.
Deşi mai puţin abordate, costurile neaderării ţării noastre sunt reprezentate de aspecte economice şi politice precum imposibilitatea substituirii relaţiilor cu ţările dezvoltate, cu cele de pe axa Nord-Sud în condiţiile adâncirii interdependenţelor economice la scară globală, lipsa beneficierii sistemului de securitate european şi în general, marginalizarea României pe continentul european şi etichetarea sa drept „ruda săracă a familiei europene”.
Totodată, România priveşte relaţia cu Uniunea Europeană ca şansa extraordinară de a învinge capcana înregistrării unor derapaje şi realizarea aspiraţiei seculare de modernizare, integrarea punându-ne la adăpost de instabilitatea şi perturbaţiile din restul spaţiului mondial.
Cum este firesc, oamenii politici din UE şi unii lideri de opinie din ţările vest-europene au discutat şi analizează avantajele şi costurile extinderii Uniunii. Problemele care revin des în dezbatere vizează: migraţia masivă, care ar periclita locurile de muncă în Occident, în condiţiile în care şomajul este ridicat şi se poate accentua din cauza încetinirii activităţii economice; concurenţa din partea unor ţări cu un capital uman de neglijat şi costuri mult mai scăzute ale forţei de muncă; migrarea unor întreprinderi în Europa Centrală şi de Răsărit, ceea ce duce la creşterea şomajului în Vestul continentului; concurenţa în domeniul agriculturii, în condiţiile în care fermierii reprezintă un lobby puternic în ţările occidentale; povara pentru bugetul federal al primirii în UE a unor state relativ sărace, care ar deveni consumatoare de ajutoare (pentru agricultură şi dezvoltare regională).
Situaţia ne arată că Uniunea Europeană a exportat în ţările Europei Centrale şi de Est mai mult decât a importat din acestea. Totodată, forţa de muncă din aceste ţări acoperă necesarul de bază pe piaţa muncii din Vestul Europei. Referitor la România, spre exemplu, specialişti cu înaltă calificare în domeniul IT sunt angajaţi de firme în Germania şi în alte ţări, iar mulţi tineri din România asigură funcţionarea serviciilor în sistemele de sănătate, hotelier, alimentaţie publică etc. din Italia, Spania şi Portugalia. Există şi interese uneori puternic divergente în interiorul Uniunii privind extinderea ei. De exemplu, ţările mediteraneene ale Uniunii privesc cu oarecare reticienţă intrarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, întrucât aceasta va schimba geografia intereselor economice şi politice, mai ales pentru că vor fi admise ţări în care venitul pe locuitor este mult sub media Uniunii Europene.
Avantajele şi dezavantajele României din perspectiva economică şi socială în condiţiile integrării sunt diverse. Şansa istorică a României de modernizare prin aderarea la Uniunea Europeană trebuie analizată şi prin prisma nevoii de „adăpostire” faţă de incertitudinile spaţiului economic mondial. Alăturarea României la UE presupune renunţarea la unele prerogative naţionale în materie de formulare şi aplicare de politici economice, aceasta nefiind doar un simplu act de transfer al prerogativelor, deoarece are în vedere capacitatea unei economii de a-şi compatibiliza funcţionarea cu un alt spaţiu (cel al UE), fără costuri excesive, de ambele părţi. Având în vedere că fluxul exporturilor şi importurilor României cu ţările membre UE variază între 50-55% din total, cifrele sunt comparabile cu ponderea comerţului intra-european al multor state ale Uniunii Europene.
Putem afirma că, din punct de vedere economic, România este de facto integrată în comerţul comunitar chiar dinainte de 1 ianuarie 2007. Datele statistice din ultimii ani indică o îmbunătăţire a gradului de acoperire a importurilor prin exporturi pe relaţia cu Uniunea Europeană. (va urma)
Prof. dr. Mihai FLOROAIA