„Emoţiile” generalilor
Cred că ne amintim cu toţi circul întâmplat luna trecută sub denumirea de „concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general din cadrul inspectoratelor şcolare”, după care inspectoratele şcolare au rămas cu şefi numiţi … tot prin „delegaţie”.(!)
Dacă am face o scurtă trecere în revistă a evenimentelor, ne-am aminti cum s-a distrat toată lumea în acea perioadă, aflând din presă fel de fel de „motivaţii” ale neprezentării candidaţilor la execiţ: de la retragerea din probleme de „sănătate”, „oboseală”, „e-moţii” sau alte alea cusute cu aţă roşie sau portocalie. Ce s-a întâmplat cu adevărat? Chiar au avut toţi candidaţii dureri de şale, de burtică, diaree, migrene, indigestii, sau toate aceste motive invocate au fost cauzate de virusul neştiinţei şi microbul incompetenţei? Nici vaccinul Pesedol, administrat pe bani grei şi intervenţii puternice, nu a reuşit să întărească imunitatea candidaţilor în ceea ce priveşte lipsurile totale din domeniul managementului educaţional şi al legislaţiei şcolare.
Toate au acţionat şi funcţionat conform unor scenarii verificate pentru ruperea picioarelor contracandidaţilor, cu argumente mergând de la culoarea carnetelor de partid, la cea a fişelor medicale…
Râsul dracului este că unii generali, „retraşi” din concurs pe motive de sănătate în judeţele lor de baştină, făceau parte din comisiile de examinare – pentru acelaşi concurs – în judeţe situate la două-trei aruncături de băţ – Botoşani de-o pildă… Să fii mata sănătos, bobocule, şi să-ţi trăiască franţuzoaica – cum zicea o traseistă remunerată cu bani calpi!
Ne mai bântuie însă o oază de speranţă – aceea că, într-un sistem care face educaţie şi formează profesional viitoarele generaţii, mai există cât de cât puţină corectitudine, în ciuda tuturor presiunilor politice, drept care am fi tentaţi să credem că lucrurile se vor aşeza pe făgaşul normalităţii. Vom vedea ce se va întâmpla mai departe cu aceste concursuri pentru inspectorii generali adjuncţi, inspectorii şcolari şi directorii unităţilor de învăţământ.
Revenind la cele întâmplate, nu pot să închei fără a cita remarca unui elev de la clasa pregătitoare: „dacă matali ăia de sus aveţi aşa di mali emoţii… eu ce să mai zic când văd ce mă aşteaptă în şcoală?”.
Aşteptăm şi noi, precum pruncuşorul citat, reacţia autorităţilor competente privind rezultatul analizelor şi anchetelor persoanelor implicate în organizarea şi desfăşurarea acestui concurs, pentru că… până atunci…, oricum pe toţi cei din sistem, şi nu numai, îi doare drept în taste. (Am vrut să fiu mai exact, dar m-am gândit că se vor prezenta cu o adeverinţă medicală, care atestă că, în general, poate să-i doară unde vrea muşchii lor.)
Căprarul Gheorghiţă