Printr-un timbru de mezzoprană de o rară calitate, la care se adaugă evidenta bucurie de a cânta, Paula Lorena Scurtu, elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte „Victor Brauner”, a marcat maximul succes (100 de puncte), la faza naţională a Olimpiadei de Interpretare Instrumentală, Vocală şi Studii Teoretice Muzicale (9-11 aprilie 2025, Galaţi). Drumul său mereu ascendent prefigurează o strălucită carieră în domeniu. Totodată, acest rezultat vorbeşte despre o tradiţie pe care şcoala pietreană de canto clasic o cultivă cu nenumărate beneficii.
– Paula, pentru început, te rog să-mi expui câteva impresii despre participarea la etapa naţională a Olimpiadei.
– Pentru mine, a reprezentat o oportunitate de a-mi evidenţia potenţialul artistic, timbrul vocal şi prezenţa scenică. Am fost implicată în mai multe concursuri, însă niciunul nu se poate compara cu experienţa şi emoţiile trăite în cadrul acestei etape. În momentul interpretării, pot spune că frazele muzicale s-au revărsat prin emoţie şi au prins viaţă cu fiecare respiraţie, conturând trăiri autentice. Totodată, participarea la Gala Laureaţilor a fost o experienţă deosebită. M-am bucurat să-i am alături pe profesorii mei îndrumători: Narcisa Elena Pavel şi Adrian Stroici, care mi-au oferit sprijinul şi încrederea lor necondiţionată.
– Îţi place ideea de concurs – în muzică, şi, în general, în artă?
– Personal, îndrăgesc ideea de concurs în domeniul meu, canto clasic, pentru că îmi oferă ocazia să mă exprim prin muzică şi să transmit emoţie. De fiecare dată, când urc pe scenă, simt un amestec de emoţii: entuziasm, adrenalină şi bucuria de a fi în faţa unui public şi a unei comisii de evaluare. Toate aceste trăiri fac ca participarea la concursuri să fie o experienţă specială. Din punctul meu de vedere, la nivel general, concursurile de muzică sau artă oferă vizibilitate şi încurajează performanţa, însă trebuie spus că arta rămâne subiectivă, fiind greu de evaluat după reguli stricte.
– Ce perspective întrevezi după câştigarea unui asemenea premiu?
– Acest premiu reprezintă o răsplată a muncii depuse pentru fiecare interpretare, atât de mine, cât şi de doamna profesoară Narcisa Elena Pavel. Mă motivează şi mă încurajează să continui cu încredere pe drumul ales şi să rămân dedicată acestei arte.
– Cine ţi-a remarcat din vreme calităţile vocale?
– Calităţile mele vocale au fost remarcate de unchiul dinspre tată, cu care obişnuiam să cânt muzică populară, romanţe şi muzică bisericească. Impresionat de urechea mea muzicală, acesta i-a îndemnat pe părinţii mei să mă îndrume spre Liceul de Arte „Victor Brauner”, unde am devenit elevă încă din clasa a IV-a.
– Ce apreciezi cel mai mult la interpretarea ta?
– Cel mai mult apreciez abilitatea de a transmite emoţie autentică ascultătorilor, prin nuanţe subtile, respiraţie şi dinamică. Încerc să transform fiecare frază muzicală într-o poveste, în care cei care ascultă pot simţi trăirile personajului. Fiecare interpretare devine astfel o oportunitate de a comunica prin sunet, sprijinită şi de tehnica vocală pe care o dezvolt în mod constant.
– Dintre artiştii de azi, care sunt preferaţii tăi?
– Le admir, în mod special, pe Elīna Garanča, Cecilia Bartoli şi Aigul Akhmetshina. Le apreciez pentru expresivitatea aparte, timbrul distinct şi stăpânirea tehnicii vocale. Fiecare are un stil unic, dar toate reuşesc să transmită emoţie autentică şi să creeze momente memorabile pe scenă.
– Aşadar, după cum ai spus, fiecare artist liric are nişte date native inconfundabile, care îl fac unic în exprimare. Ale tale care sunt?
– Cred că punctele mele forte sunt timbrul şi registrul grav, care oferă profunzime interpretării. Vocea de mezzosoprană permite accesul la roluri puternice, cu intensitate emoţională, dar şi cu fineţe. Deşi sunt încă în formare, îmi doresc să evoluez constant şi să dezvolt o expresivitate care să mă reprezinte autentic.
– Cum s-a produs întâlnirea cu profesoara Narcisa Elena Pavel, magistra ta?
– Am cunoscut-o pe doamna profesoară Narcisa Elena Pavel prin intermediul profesoarei mele de canto tradiţional. Eram în clasa a VIII-a şi nu ştiam încă în ce direcţie să merg – canto clasic sau canto tradiţional. Deoarece nu se putea susţine examen de admitere la ambele secţiuni, am fost îndrumată să o cunosc pe doamna profesoară, pentru ca să mă asculte şi să-mi spună dacă am potenţial pentru canto clasic. Încă de la prima noastră întâlnire, în urma unor vocalize, amândouă am fost surprinse de timbrul meu grav. Mi-a spus că este posibil ca, la maturitate, să devin mezzosoprană. Sub îndrumarea domniei sale, am început să descopăr frumuseţea operei şi să mă apropii cu tot sufletul de acest domeniu. Pe parcursul orelor de studiu, am crescut treptat, am învăţat, m-am format. Doamna profesoară mi-a oferit sprijin, încredere şi răbdare. Alături de domnia sa, am făcut primii paşi pe un drum artistic care mă defineşte şi pe care doresc să-l continui cu seriozitate şi pasiune.
„Paula se remarcă printr-o mare seriozitate, reuşind să înţeleagă toate informaţiile care ţin atât de tehnica vocală, cât şi de noţiunile interpretative. Are o memorie muzicală foarte bună care o ajută să-şi însuşească rapid indicaţiile profesorului. A asimilat, în scurt timp, impostaţia vocală, reuşind să îşi formeze un timbru puternic, precis şi armonios de mezzosoprană” – prof. Narcisa Elena Pavel.
A consemnat Violeta MOŞU