În perioada 1-14 mai 2025, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ au găzduit pe simeze lucrările expoziţiei Petru DIACONU – pictură&artefacte. Vernisajul expoziţiei a avut loc marţi, 6 mai 2025, şi a fost prezentat de criticul de artă Emil Nicolae, alături de artistul expozant.
Expoziţia cuprinde în total 73 de lucrări, unele realizate în tehnica acrilic pe pânză, având ca tematică natura, femeia, viaţa, dar şi lucrări de reliefuri, realizate în tehnica linogravură.
Conceputul expoziţional ne este prezentat în câteva rânduri de către artist: „Expoziţia de faţă se vrea o sinteză a lucrărilor din ultimii ani şi este şi un fel de aniversare: 49 de ani de la prima expoziţie de la Casa Universitarilor din Iaşi. Ea este organizată ca o carte de nuvele-schiţe, sau ca o carte de poezie, sau ca un spectacol compus din mai multe secvenţe. Lucrările au fiecare independenţa lor. Deşi diferite, sunt subordonate propriului meu stil. Stilul înseamnă omul în concepţia mea.
Ca tehnică, folosesc culori acrilice pe pânză sau răşini sintetice.
Ca subiecte ar fi: „sămânţa”, păsări, frunze, fluturi… care nu sunt păsări, frunze, fluturi ci sunt asocieri dintre diverse elemente cel mai adesea spontane – care conduc spre o idee …
Subliniez latura decorativă a fiecărei lucrări vs cenuşiul, anostul, alarmantul stării în care adesea ne găsim.
Prefer deci imagini confortabile care sper să ajungă la semeni.
Pentru mine arta se aseamănă cu locul unde ţi se pare că cerul se uneşte cu pământul, şi alergi să ajungi acolo… Şi când ajungi… constaţi că e… mai încolo! Şi mai încolo… şi mai încolo…!!
Cred că drumul până „mai încolo” e important.”
Referinţe critice: „În aceste „vremuri murdare” (din mai multe puncte de vedere: moral, social, economic, politic şi chiar – de ce nu? – filosofic), Petru Diaconu ne propune un spaţiu artistic curat. Adică, estetic vorbind, de exemplu fără nici o picătură de grotesc… Pictorul nostru se aşează împotriva „vremurilor” (şi a binecunoscutului dicton vechi şi fatalist), făcând apel la resusele de bine şi frumos ce par uitate. Privită din această perspectivă, putem spune că expoziţia lui Petru Diaconu este de-a dreptul polemică!
Fapt ce nu anulează profunzimea mesajului, transmis printr-un discurs plastic alcătuit dintr-o sumă de simboluri naturiste care transcend decorativului. Ba chiar invocă, subtil, o „aura divină”, dacă ne gândin la un concept panteist apărut în Evul Mediu şi întărit de B. Spinoza în secolul XVII – „natura naturans” (sub forma „Dumnezeu este natura, iar natura este Dumnezeu” – Deus sive Natura).
Pe de altă parte, nu e greu de observant că Petru Diaconu, de fapt, rescrie natura într-o viziune proprie, fără să o contrazică. E un proces de re-creare, de re-”facere” a lumii, pornit din orgoliu firesc al artistului, care este el însuşi un creator, Avem astfel o variantă de fantastic „cuminte”, să spunem, care demonstrează că armonia (şi nu devălmăşia!) poate fi la locul ei şi în modernitate.” (Emil Nicolae)
Red.