Vernisajul Expoziţiei de Pictură semnată de artistul plastic Ioan Popei a avut loc pe 11 iunie la sediul Sestri Art Gallery, loc binecuvântat, cunoscut bine iubitorilor de artă din Piatra-Neamţ. Ca de obicei, moderatoarea evenimentului a fost dr. Ecaterina Ganea, amfitrion plăcut si curator doct al expoziţiilor de pictură. Au făcut referiri la viaţa culturală a urbei, performanţele pictorului Ioan Popei şi despre lucrările aflate pe simeze jurnalistul Valentin Andrei şi pictorul Arcadie Răileanu.
Momentul muzical al serii a fost susţinut de prof. violonist Anca-Luminiţa Macavei şi eleva sa Alesia Asmarandei, iar pictorul Ioan Popei a depăşit cu tact şi cu umor momentul în care fiecare artist trebuie să de seamă de faptele sale.
Reluăm alăturat fragmente din mesajul adresat participanţilor de criticul Ioan Serediuc, care încearcă o privire de ansamblu asupra operei prietenului nostru, pictorul Ioan Popei. (Red.)
Ioan Popei este un personaj destul de atipic în mediul artistic pietrean: echilibrat, deşi bântuit de capricii, un ludic lucid, noncorformist, care a transformat tragedia în ironie şi melancolia în ilaritate, un artist independent care a fost mereu inamic al etichetelor critice. Un pictor mereu actual şi uneori anticipativ, un pictor cu nerv, duşman al oricărui idealism transcendent, discontinuu, dar liber; adeseori perfect, dar fără a aspira vreodată la perfecţiune.
Există oameni care nu se tem să-şi lase sufletul la vedere. Rari, dar luminoşi… Într-o lume în care masca a devenit mai importantă decât chipul, candoarea lui Ioan Popei pare un act de curaj, poate chiar o formă de sfidare tăcută.
În pictura lui Ioan Popei există o venă lirică, care este legată de fantezie şi de universul său personal… O atitudine poetică care îl apropie de trecut, de acest trecut care devine un fel de sentinţă pe viaţă a memoriei artistului, într-o succesiune infinită de puncte definite ca nedefinite.
Prezente în această expoziţie, tablourile sale cu tuşe largi, vibrante şi spontane trimit la o sensibilitate abstractă, în care forma se dizolvă în emoţie. Sunt compoziţii gestuale, cu ecouri din pictura modernistă, în care ritmul şi echilibrul cromatic ţin locul oricărui narativ. O rapsodie de culori, niciodată presante, care nu ard, nu explodează, dar care se suprapun, departe de expresia convulsivă a amestecurilor. Impulsuri creative vitale, care sub anxietatea reînnoirii şi detaşării de realitatea aparentă, se concretizează în aceste superbe compoziţii muzicale dansante ale pictorului.
În contextul picturii contemporane româneşti, Ioan Popei se remarcă printr-o abordare lirică a abstractului, în care gestul pictural, paleta cromatică şi compoziţia se supun unei intenţii poetice, nu doar estetice. Abstracţiile sale nu sunt explorări reci ale formei şi culorii, ci reverberaţii interioare, expresii ale unui univers afectiv subtil şi rafinat.
Popei practică o abstracţie lirică în sensul cel mai profund al termenului: el nu respinge complet referentul figurativ, ci îl dizolvă cu delicateţe în câmpul pictural. Astfel, privitorul are mereu sentimentul unei prezenţe sugerate – un peisaj, o floare, o arhitectură, o apă – chiar dacă acestea nu sunt explicit conturate. Această strategie formală plasează artistul într-o zonă de frontieră între figurativul aluziv şi abstractul expresiv, o zonă în care pictura devine o meditaţie vizuală asupra luminii, timpului şi memoriei.
Astfel, pictura lui Popei se înscrie într-o linie de continuitate cu marea tradiţie a lirismului abstract european, dar păstrează în acelaşi timp o notă personală, recognoscibilă prin delicateţea gestului şi luminozitatea afectivă a fiecărei lucrări.
Expoziţia lui Ioan Popei este o demonstraţie de virtuozitate cromatică şi sinceritate artistică. Ea vorbeşte despre lumină, memorie, fragmente de realitate, dar mai ales despre capacitatea picturii de a transcende formele pentru a atinge esenţa. Fiecare lucrare este o fereastră deschisă spre lumea interioară a artistului, în care privitorul este invitat nu doar să contemple, ci să participe emoţional.
Este o artă a tăcerii grăitoare, în care frumuseţea izvorăşte din simplitate, iar fiecare tuşă devine o meditaţie în culoare.
O expoziţie de văzut cu ochii şi simţită cu sufletul…
Ioan SEREDIUC