În urmă cu 90 de ani, la 31 martie 1924 se năştea la Tarcău, în judeţul Neamţ, „Doamna acuarelei româneşti”, Iulia Hălăucescu.
La împlinirea a şapte ani de la trecerea în nefiinţă a artistei, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ – Muzeul de Artă din Piatra Neamţ, şi „Fundaţia Iulia şi Petronius Hălăucescu”, au organizat un eveniment dedicat memoriei celei supranumită de criticii şi istoricii de artă „bard” şi „rapsod” în pictură.
Manifestarea a avut loc miercuri, 17 decembrie 2014, la Muzeul de Artă, în sala de expoziţii temporare care îi poartă numele. S-a vernisat o expoziţie de acuarele cu o tematică îndrăgită de artistă: lăcaşe de cult şi peisaje de iarnă.
Este omagiul pe care instituţia îl aduce celei care s-a numărat printre fondatorii ei – figurând în colecţie cu peste 290 de lucrări (acuarele, desene, uleiuri), majoritatea donate – şi a coordonat activitatea artistică nemţeană mai mult de 20 de ani, fiind răsplătită cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ.
Absolventă a Liceului de Fete din Piatra Neamţ, a Facultăţii de Filozofie şi a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, Iulia Hălăucescu s-a lansat în viaţa artistică naţională şi internaţională în 1954, an în care devine membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Din acest moment, artista a participat cu succes la numeroase expoziţii personale şi colective, naţionale şi în ţări din Europa, America, Asia.
Între anii 1952-1992, artista a făcut multe călătorii de documentare şi a participat la tabere de creaţie în ţară şi peste hotare, finalizate cu expoziţii importante.
Unul dintre momentele de vârf în activitatea artistica a Iuliei Hălăucescu a debutat în anul 1958 în cadrul Proiectului „Leonida”, condus de academicianul N. Plopşor care a cooptat alături de istorici, sociologi, etnologi şi alţi cercetători şi câţiva artişti plastici. La propunerea istoricului Mircea Petrescu-Dâmboviţa artista participă la activitatea grupului de cercetare desfăşurată în zona viitorului lac de acumulare Bicaz – Piatra Teiului.
Atrasă de peisaj, manifestând ataşament pentru spaţiul natal, inspirată de liniştea Ceahlăului, apoi de satele ce urmau a fi inundate, pictoriţa a lucrat la Bicaz, timp de 10 ani, aproape zi de zi, realizând un număr impresionant de tablouri. Tot în această perioadă a interpretat legendele locului, inspirându-se şi din scrierile memorialistice ale lui Alecu Russo şi Gheorghe Asachi.
Drama locuitorilor nevoiţi să-şi părăsească gospodăriile, biserica strămo- şească, cimitirul din satele strămutate au inspirat multe cicluri de lucrări. Biserica din Răpciuni, cea a lui Simion Barnovschi din Hangu, Palatul Cnejilor, reprezintă în creaţia Iuliei Hălăucescu arhitectura patrimoniului naţional, care poartă o încărcătură profundă, spirituală.
Artista a fost impresionată şi de schimbările petrecute în peisajul zonei Bicazului, după închiderea şantierelor. Aspectele noi, spectaculoase sunt redate în lucrări care îmbina epicul cu liricul, eforturile istovitoare ale oamenilor, cu splendoarea monumentală a peisajului montan.
Majoritatea creaţiei din această perioadă a fost donată colecţiilor muzeale, dintre care cea din Piatra Neamţ, a primit un număr important de lucrări. Altele au fost achiziţionate de instituţii publice şi colecţionari.
Muzeograf Violeta DINU