Pe data de 10 iunie 2025, publicul nemţean a fost invitat la un eveniment inedit, desfăşurat începând cu ora 17,30 în Sala Baroque a Hotelului Central, unde s-a lansat cartea „Noi înşine”, a etnologului Marian Munteanu. Să precizăm că autorul este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (magna cum laude, 2005), a predat cursuri de etnologie la Facultatea de Litere a aceleiaşi universităţi, ca profesor asociat (1999-2010), iar din 2010 este cercetător asociat la Institutul de Sociologie al Academiei Române şi coordonator al Institutului pentru Memorie şi Identitate „Vechea Europă”. A efectuat cercetări individuale de teren în regiunile Suceava, Neamţ, Hunedoara, Maramureş, Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Biharia, Timoc, Vidin, Macedonia, Odesa, Cernăuţi şi Viniţa (1984-2021), precum şi în Făgăraş şi Vrancea (1987-1989), în colective coordonate de Acad. Mihai Pop.
Dacă din titlul cărţii nu înţelegem foarte clar la ce ar trebui să ne aşteptăm din lectura ei, subtitlul este mai mult decât lămuritor: „Un pelerinaj antropologic în lumea noastră de altădată”. Este vorba despre un studiu-sinteză al vechii civilizaţii săteşti, aşa cum era ea reflectată de oamenii săi, prin propriile lor instrumente cultural-spirituale, punându-se în lumină profilul identitar, structura societală şi principalele repere ale satului arhaic.
Trebuie precizat şi subliniat că lucrarea nu urmăreşte investigarea originilor străvechi şi nici reconstituirea istorică a etapelor parcurse de civilizaţia sătească de-a lungul mileniilor. Mai degrabă ne ajută să poposim în preajma acestor comunităţi şi să le examinăm cu atenţie pentru că, pe lângă bucuria (re)descoperirii unor capodopere, vom afla calea către o mai bună înţelegere a lumii româneşti de altădată, şi, de acolo, a celei de azi – declară autorul în Cuvântul înainte al lucrării.
Profesorul Lucian Iordăchescu, invitatul de onoare al lui Marian Munteanu, după o prezentare complexă a lucrării şi a contextului în care a fost scrisă, a afirmat în finalul intervenţiei sale: Citiţi această carte pentru că este vorba în ea despre situarea omului în taină, în dispoziţia paradigmatică, în rânduială, acolo unde nu mai există nici un fel de discuţie şi nici o cauzalitate. Acesta este principalul mesaj pe care cartea vi-l propune. Dincolo de rânduială, omul vechi de care vorbeşte Marian Munteanu urmează să fie într-o viitorime, el ştie că umanitatea lui se va desăvârşi în viitor; acest lucru s-a pierdut în contemporaneitate.
Dacă aruncăm o privire asupra conţinutului observăm că partea întâi are un rol introductiv şi conţine trei paşi pregătitori:
– o trecere în revistă a peisajului public/cultural contemporan;
– o prezentare a lumii vechi, limitată la punctarea caracteristicilor şi coordonatelor sale esenţiale şi definitorii;
– o cale de investigare a fondului cultural şi spiritual arhaic (genomul cultural).
Partea a doua prezintă traseul propriu-zis al pelerinajului antropologic, alcătuit dintr-o selecţie de balade, majoritatea puţin cunoscute azi, şi rar sau deloc invocate (în afara lucrărilor de strictă specialitate).
În finalul evenimentului Marian Munteanu a făcut câteva consideraţii asupra propriei opere, impresionând publicul prin erudiţie şi prin personalitatea carismatică şi jovială, după care a urmat sesiunea de autografe, schiţate pe o carte interesantă, care completează în mod fericit peisajul literaturii în domeniu.
Gianina BURUIANĂ