În luna noiembrie a anului 1942, în Basarabia au avut loc un şir de acţiuni importante: inaugurarea „Turnului Dezrobirii Basarabiei” din Ghidighici şi resfinţirea Catedralei „Naşterea Domnului” din Chişinău.
La 1 noiembrie 1942 are loc inaugurarea şi sfinţirea monumentului „Turnul Dezrobirii Basarabiei”. Turnul Dezrobirii a devenit un simbol al românismului basarabean. „Ca şi Columna lui Traian”, Turnul Dezrobirii Basarabiei a devenit un document viu de unire sfântă şi legătură între cele două maluri ale Prutului.
Evenimentul de deşteptare naţională a fost reflectat în presa timpului, dar şi în cronicile martorilor oculari. Locul acesta, pe care s-a construit Turnul Dezrobirii, era o colină din preajma gării Ghidighici, de unde, în zilele 15-16 iulie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a condus luptele de eliberare a oraşului Chişinău.
„Va fi un monument măreţ, de aproape 20 m înălţime, şi va costa nespus de puţin”, consemna cartea „Cutreierând Basarabia dezrobită”, apărută la Editura „Dacia Traiana” din Bucureşti în anul 1943. Alte date despre acest monument nu am putut găsi.
Evenimentul punerii pietrei de temelie a avut loc la 4 august 1942. Serviciul divin a fost oficiat de către Efrem Tighineanul, Arhiepiscop-Locotinent de Chişinău, însoţit de un sobor de preoţi. Apoi, cei prezenţi au semnat actul de fondare:
„Guvernământul provinciei Basarabia, în anul 1942 în luna August ziua 4 sub domnia Regelui Mihai I, Conducător al Statului fiind Mareşal Ion Antonescu, Vice-preşedinte al Consiliului de miniştri, profesor Mihai Antonescu şi Guvernator al Basarabiei, general Const. Gh. Voiculescu, pusu-s-a piatra fundamentală la acest turn hărăzit să aducă aminte veşnic urmaşilor luptele care s-au dat pentru dezrobirea pământului basarabean”.
Înainte de a pune piatra de temelie, Guvernatorul Basarabiei, Constantin Voiculescu a ţinut un cuvânt, scoţând în evidenţă importanţa acestui „turn care va fi o chezăşie a jertfelor depuse de Patrie pentru dezrobirea Basarabiei şi va aduce aminte tuturora din generaţiile ce vor veni vitejia şi culmile înalte de istorie, pe care a trebuit să se urce Neamul Românesc”.
Locul pentru construcţia acestui complex arhitectonic a fost ales de Guvernământul Basarabiei, condus de generalul Constantin Voiculescu. Era în direcţie NV faţă de Chişinău. Construcţia monumentului a durat două luni de zile. Materie primă (piatră) era din abundenţă. Masivele dealuri din piatră erau în apropiere, începând de la cheile Bâcului, de lângă gară şi până la cheile mari spre Chişinău, la locul numit „în deal la chei”, urmând apoi şesul Bâcului spre Visterniceni-Chişinău.
Monumentul a fost ridicat în 60 de zile. La el au lucrat peste 500 de muncitori. La cererea autorităţilor locale, lucrarea a fost concepută şi condusă de arhitecţii Octav Doicescu şi Dumitru Ghiulamila, şef de lucrări fiind Soare Stoianu.
Piatra de construcţie a fost adusă, folosindu-se căruţele, de la carierele din Ghidighici şi din Cricova. Au lucrat aici câteva sute de muncitori din satele învecinate: Ghidighici, Truşeni, Străşeni, Petricani, Durleşti, de la gara Ghidighici.
Mai întâi s-a construit o platformă din piatră şi beton, de formă pătrată, cu latura de cca 60 m, înaltă de cca 1,5 m, pe care s-au înălţat cele trei componente: Turnul, care era partea principală; Pisania, înaltă de câţiva metri, cu inscripţii pe ea; Colonadele (propilee) – 24 de stâlpi de piatră.
Turnul avea o formă pătrată cu latura de cca 10 m şi înălţime de cca 30 m. Partea de sus era crenelată. Deasupra turnului era arborat steagul tricolor al României. Pe pereţii laterali erau încrustate stemele judeţelor Moldovei lui Ştefan cel Mare. La intrare în turn, pe perete, era un basorelief în piatră, reprezentând o scenă din Columna lui Traian: împăratul roman înconjurat de generali din suita sa. Tot aici erau scrise cuvintele mareşalului Antonescu:
„Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”.
Lângă uşa de intrare erau doi soldaţi care străjuiau. În interior, se urca pe o scară elicoidală, ce avea şase paliere pentru odihna celor care vizitau turnul. În jur era o pânză cu scene din istoria poporului român, ce urmau a fi dăinuite în piatră. Marii voievozi ai neamului urmau să fie reprezentaţi în aceste fresce. Urma apoi o cameră de reculegere în memoria celor care au căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei. În partea de sus a turnului era o hartă în relief a României.
De sus se deschidea o privelişte încântătoare asupra împrejurimilor în amonte de gara Ghidighici, pe valea Bâcului spre Străşeni şi în aval spre şesul Bâcului şi oraşul Chişinău. Pe timp senin se vedeau bine atât satele din jur, cât şi apele Nistrului. Tricolorul fâlfâia în bătaia vântului.
Pisania, înaltă de cca 10 m, ridicată, la mică distanţă, în faţa turnului, avea următorul conţinut:
„S-a înălţat acest turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl Mihai Antonescu şi guvernator al Basarabiei general Constantin Voiculescu. Construit pe locul unde Ion Antonescu, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău. El era comandantul de căpetenie al armatelor româno-germane. Turnul Dezrobirii – simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor române şi germane şi strajă neclintită a drepturilor noastre pentru aceste pământuri – este predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. Septembrie 1942”.
În imediată vecinătate a turnului erau amplasate colonadele (propilee), 24 de stâlpi din piatră de cca 10 – 12 m înălţime, stând câte 12 faţă în faţă, legaţi sus cu o centură de beton, totul descoperit, iar printre stâlpi se putea trece. Pe aceste colonade erau înscrise unităţile militare care au participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei. De la colonade spre turn ducea o cărare de plăci de marmură. În jurul platformei au fost plantate diferite specii de copaci, pomi, care dădeau o notă deosebită întregului ansamblu arhitectonic. Pe atunci, această construcţie era unică în felul ei.
Inaugurarea Turnului Dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici a avut loc la 1 noiembrie 1942. După-amiază, Arhiepiscopul Efrem Enăchescu, locţiitor de mitropolit al Basarabiei, Policarp Moruşca, episcop de Ismail, împreună cu un sobor de preoţi din Chişinău, în prezenţa membrilor guvernului şi a altor oficialităţi, a oficiat serviciul divin. La evenimentul festiv au fost prezenţi regele Mihai, mama sa Elena, Mihai Antonescu. Au vorbit la această inaugurare P.S. Sa Efrem, guvernatorul Basarabiei Constantin Voiculescu şi Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Elevii claselor superioare au prezentat pe câmpul sportiv exerciţii de gimnastică. Pe străzi şi-au făcut apariţia călăreţi în costume de epocă, întruchipând cavaleria lui Ştefan cel Mare. Actori de teatru interpretau scene din piese istorice. În faţa publicului „s-a arătat” Ştefan cel Mare însoţit de doi aprozi: unul în dreapta, altul în stânga.
Evenimentele au fost înregistrate de fotograful german Willy Pragher. (N. R. – Prelucrare după Calendar Naţional 2022, editat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Chişinău, 2021)
Dr. Maxim MELINTI
P.S. – În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către sovietici, în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti asupra pământului Basarabiei. Întregul monument a fost distrus de către „eliberatorii” sovietici. În prezent, locaţia este acoperită cu un strat gros de gunoi industrial, pe locul în care s-a aflat nu se mai găseşte nici măcar un singur bloc de piatră, o urmă măcar a aflării sale acolo. Ocupanţii n-au lăsat niciun semn, nici o amintire despre Turnul dezrobirii, din piatra lui de calitate fiind construite mai multe case pentru „eliberatorii” kominternişti…