Unul dintre rosturile congreselor învăţătorilor este acela de a oferi participanţilor mai ales, şi indirect celor către care aceştia duc bunele vestiri, momente de înălţare spirituală.
Acasă la Creangă, în judeţul Neamţ, am avut parte de multe şi durabile astfel de momente, prin comuniune cu învăţători români din cele patru zări, dar mai ales prin pătrundere în spiritualitatea locurilor…
Nu ştiu dacă e de la cele 5-6 zeci de altare ridicate în zonă pentru a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor Lui, dacă e de la ţărâna pe care au călcat înaintaşi precum Creangă sau Grigorescu (la Agapia), dacă e de la măreţia Ceahlăului sau de la bunătatea nemţenilor, dar ştiu că ne-am întors acasă mai bogaţi!
Şi mai ştiu că nimic nu e pierdut dacă vom fi tot mai mulţi cei ce vom semăna lumina educaţiei, credinţei şi culturii româneşti, dacă, dintre toate cele bune şi nepieritoare ale acestui neam getic, vom îndrăzni a le afirma, măcar pe unele, mai tare, tot mai tare!
Mulţumesc colegilor din judeţul Neamţ pentru toate experienţele înălţătoare trăite alături de ei! Aţi scris istorie!
Ionel-Cătălin DIACONU