Acasă la judecătorul Constantin Grigoriu (a fost ultimul supravieţuitor al primei echipe de fotbal Ceahlăul, înfiinţată la 20 octombrie 1919 – n. a.), am văzut pentru prima dată un tablou semnat de Veradu Niculescu. Era portretul magistratului, realizat în tehnica ulei pe pânză (45x50cm), semnat şi datat 1947.
Ulterior, am regăsit numele său în anuarele Liceului „Petru Rareş”, în presa locală (Ziarul Reformatorul) şi naţională (Ziarul Universul), apărute în perioada interbelică, dar şi în prestigioasele scrieri ale profesorilor Paul Vasiliu („Monografia Şcolilor Normale din Piatra-Neamţ. 1912-2002”) şi Adrian-Pavel Sandovici („Liceul „Petru Rareş” Piatra-Neamţ – o istorie de 150 de ani”).
În sala de festivităţi a Liceului de băieţi, avem o expoziţie realizată de două reale şi valoroase talente, doi pictori care vin şi încunună activitatea provinciei, cu un nimb de artă, ca o supremă şi subtilă activitate. Iată, cei doi artişti din localitate – profesorul V. Niculescu şi judecătorul N. Nădejde – expun, împreună, un număr de 100 de tablouri.
Vasile Niculescu expune 55 de tablouri: portrete, flori, fructe, peisagii de vară şi iarnă, naturi moarte, plute şi apa Bistriţei, case de ţară, bordee, fântâni cu cumpene, biserici, mănăstiri, vederi dela mare şi Balcic, răchiţi, mesteceni etc. Tehnica picturală a domnului V. Niculescu este tradiţionalistă, cu linii regulate şi reale, cu coloritul cuminte şi potrivit.
Publicul nostru îl cunoaşte ca pe un bun portretist şi peisagist, în care mesteacănul îi este modelul favorit. N-aţi văzut mestecenii domnului Niculescu? Sunt mesteceni singurateci, înalţi şi însoriţi şi mesteceni mulţi ca într-o livadă. Albul şi verdele lor îţi fixează atenţia ca şi naturalul colorit al florilor albe, roşii sau galbene. (Constantin Turcu, Ziarul Reformatorul, Piatra-Neamţ, anul 19, nr. 923, 21 iunie 1936, p.1)
Pictorul şi profesorul Vasile Radu Niculescu (Veradu Niculescu) s-a născut la 1 ianuarie 1896, la Târgu Ocna, judeţul Bacău. A absolvit cu media generală 9,00 Şcoala Normală de Învăţători „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ, promoţia 1920. Ca fapt interesant, între cei 43 de absolvenţi ai acestei generaţii, s-a aflat şi Honoriu I. Creţulescu, viitor artist plastic cu îndelungată şi bogată activitate, profesor la catedra de pictură a Academiei de Artă din Iaşi, decedat la 14 martie 1977, la vârstă de 79 de ani.
La Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1924, Veradu Niculescu l-a avut profesor pe maestrul George Demetrescu (G.D.) Mirea, participant la Expoziţia Universală de la Paris (1900), unde a obţinut un premiu „hors concours”.
A debutat printr-o expoziţie personală de amploare, la Bacău, în anul 1925: 60 de lucrări, din această perioadă datând şi „Autoportretul” (ulei pe carton, 45x35cm, colecţia Ruxanda Niculescu).
În anii ’30 – ’40, oraşul Piatra-Neamţ avea o bogată viaţă culturală, Veradu Niculescu, Aurelia Ionescu-Cononov, Maria Chelsoi, Nicolae Milord numărându-se printre protagoniştii expoziţiilor organizate în sala de festivităţi a Liceului „Petru Rareş”, în sala teatrului sau în grădina publică.
Sub auspiciile căminului cultural orăşenesc central „Vasile Conta”, din localitate, s-a deschis, la Liceul Petru Rareş, expoziţia de pictură şi artă decorativă, organizată de d-na profesoară Aurelia Ionescu- Cononov, d. profesor Vasile Niculescu Veradu, d-na Johana Zahman, d. Nicu Milord, d-ra Ioana Săvescu, d-rele Marcela şi Florica Pralea, d. V. Popovici şi alţii. La inaugurare, în prezenţa unei selecte asistenţe, părintele D. Nourescu a oficiat o slujbă religioasă, iar d. profesor Aurel Rotundu, preşedintele căminului cultural, a subliniat rostul acestui eveniment cultural, care în oraşul nostru a devenit o tradiţie, aceasta fiind a patra expoziţie regională în decurs de 4-5 ani. Expoziţia cuprinde — afară de covoare şi ceramică, — foarte frumoase picturi în ulei, peisagii, flori, portrete, natură moartă şi colţuri pitoreşti şi istorice. (Ziarul Universul, Anul 59, nr. 160, luni, 15 iunie 1942, p.8)
În calitate de profesor (maestru) de desen şi caligrafie, Veradu Niculescu a predat la Şcoala de Comerţ din Piatra-Neamţ, Liceul „Petru Rareş”, Şcoala Normală de fete, Şcoala de 8 ani nr. 3 şi Şcoala Medie nr. 2 (actualul Colegiu Naţional „Calistrat Hogaş” – n. a.). Fiind un pictor talentat, de mare sensibilitate, participant la numeroase expoziţii, dar în acelaşi timp un metodist desăvârşit, a îndrumat cu competenţă normalistele şi le-a format gustul pentru arta plastică, evidenţia regretatul profesor Paul Vasiliu, în „Monografia Şcolilor Normale din Piatra-Neamţ. 1912-2002”.
Şi profesorul Adrian-Pavel Sandovici l-a menţionat pe Veradu Niculescu în paginile lucrării sale, „Liceul Petru Rareş Piatra-Neamţ – o istorie de 150 de ani”:
A fost un profesor care a ştiut să se facă îndrăgit de elevi şi colegii de cancelarie. La întâlnirea de 60 de ani a promoţiei 1950, inginerul Dan Niculescu (venit din Elveţia) şi inginerul Mircea Xantulis (venit din Germania) îmi povesteau cum maestrul îi fascina prin modul cum le prezenta arta mânuirii peniţei şi creionului, fermecându-i cu desenele lui realizate cu o iuţeală de neimaginat de mintea lor de şcolari de gimnaziu sau liceu. A rămas în inimile lor pentru modul cum i-a îndrumat şi le-a format gustul pentru arta plastică şi manevrarea peniţei. (…) Graţie profesionalismului demonstrat şi a rezultatelor apreciate în urma inspecţiilor primite şi a recomandărilor conducerii liceului, ministerul i-a acordat titlul de profesor asimilat…
O istorisire nostimă, avându-l în prim-plan pe pictorul-profesor Veradu Niculescu, a fost relatată de neuitatul profesor de matematică Dan-Mircea Borş şi redată în carte de Adrian-Pavel Sandovici: Zi de duminică. 15 ianuarie 1950. La Liceul Petru Rareş mare sărbătoare: 100 de ani de la naşterea poetului national. Lângă nelipsitele tablouri ale ideologilor impuşi – Marx, Engels, Lenin şi Stalin – trebuia să apară şi figura conducătorului indigen, aşa că repede profesorii de desen, doamna Chelsoi şi domnul Niculescu, au completat suita cu portretul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. (…) Dar unde-i Eminescu? Nimic din ce era acolo nu sugera motivul întrunirii. În liceu nu se găsea niciun portret de-ale lui Eminescu. Imediat, după o imagine din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, maestrul Niculescu a realizat portretul. Toate bune şi frumoase, dar a apărut ochiul vigilent, prin persoana doamnei profesoare de limba rusă, care a apreciat desenul, dar nu se înţelegea unde anume se uită Eminescu! Mare dilemă. Puţin deranjat, dar şi cu ironie, Niculescu i-a răspuns că Eminescu nu se uită undeva anume, iar el nu putea să-l deseneze cu ochii închişi. Profesoara de rusă i-a cerut să deseneze un unghi drept, de culoare roşie, spre care să privească poetul, sugerând astfel că priveşte spre lumina care vine de la Răsărit! Chiar dacă maestrul s-a opus la început, a fost adusă cretă roşie şi Eminescu a început să privească Lumina de la Răsărit.
Veradu Niculescu s-a stins din viaţă, după o grea suferinţă, la 23 octombrie 1971, la vârsta de 75 de ani.
Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Neamţ, prin Complexul Muzeal Judeţean Neamţ – Colecţia de Artă Piatra-Neamţ, a organizat, la începutul lunii noiembrie 1978, o expoziţie retrospectivă de pictură şi grafică Veradu Niculescu (vernisaj, vineri, 3 noiembrie 1978, ora 18:00).
O ultimă expoziţie retrospectivă a avut loc în luna iunie 1996, în organizarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, Oficiului pentru Patrimoniul Cultural Neamţ, Muzeului de Artă Piatra-Neamţ şi Fundaţiei „Vorel”. Lucrările proveneau din colecţiile Ruxanda Niculescu, Adriana Tomulescu, Anca Micşa, Anca Gaftoescu, Verona Iacob, Carmen Stângă, Maria Neacşi, Giovana şi Gheorghe Munteanu, Ovidiu Tomulescu şi Constantin Grigoriu.
Violeta MOŞU