Teatrul e „neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni, care nu este altceva decât sălaşul dorinţelor noastre” (Mario Vargas Llosa)
La început de an ne gândim cu recunoştinţă la spectatorii noştri, sursa de energie şi raţiunea de a fi a teatrului! Spectactorul de teatru este un co-creator, influenţând energia spectacolului prin prezenţa, emoţiile şi reacţiile sale, transformând actul teatral într-o experienţă unică şi vie. Întâlnirea actor-spectator este „punctul zero” al creaţiei, esenţială pentru sensul şi succesul reprezentaţiei, mai ales în teatrul contemporan, unde limitele dintre scenă şi sală se estompează tot mai mult.
● RETROSPECTIVA 2025
Pentru Teatrul Tineretului, 2025 a însemnat o echipă care a creat sub deviza TT=Teatru pentru Toţi, în încercarea de a bucura cât mai mulţi spectatori, de a răspunde celor mai diverse aşteptări. Totodată a reprezentat primul an de mandat managerial pentru colegul nostru, actorul Andrei Merchea.
► Am îmbogăţit repertoriul cu 6 premiere foarte diferite ca estetică şi concept, pentru toate categoriile de vârstă:
– ORAŞUL NOSTRU de Thornton Wilder, regia Teodora Petre, 1 februarie 2025;
– NORA de Henrik Ibsen, regia Ciprian V. Nechita, 29 martie 2025;
– NIMENI_NIMIC/ ÎN CĂUTAREA LUI ASTEROID/ ULTIMUL SPECTACOL, un spectacol de Daniel Chirilă, în cadrul proiectului european Unlock the city!, 25 mai 2025;
– PRE PE LEAK după Ion Creangă, un spectacol de Mihai Gruia Sandu, 4 octombrie 2025;
– NUNTA ÎNSÂNGERATĂ de Federico Garcia Lorca, regia Vlad Trifaş, 11 octombrie 2025;
– SOARE, AMOR ŞI ÎNTUNERIC, scenariu original de Ionuţ Sociu şi Alexandru Mâzgăreanu după Jurnalul lui Mihail Sebastian, cu inserţii din Jocul de-a vacanţa de acelaşi autor, regia Alexandru Mâzgăreanu, 20 decembrie 2025.
► Am continuat cel mai vechi program al teatrului nostru, Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ, înfiinţat în 1969, ediţia din 2025 reunind 29 de spectacole, 12 teatre invitate, 7 trupe de liceeni şi studenţi, 5 prezentări de carte, 20 de sesiuni de ateliere pentru trupa TT, 5 spaţii de joc, în oraşele Piatra-Neamţ, Roman şi Târgu-Neamţ. Vârful emoţional al acestei manifestări l-a reprezentat Gala Actorilor, care a reunit personalităţi ale teatrului românesc ce au debutat pe scena de la Piatra-Neamţ.
► Am participat la mai multe festivaluri printre care Festivalul Naţional de Teatru, la care am fost selectaţi cu spectacolul TREI SURORI de A. P. Cehov, regia Theodor-Cristian Popescu.
► Actorii trupei TT au participat la 7 serii de ateliere: unele dedicate artei actorului, coordonate de Olivier Lopez (regizor şi profesor din Franţa), Mihai-Gruia Sandu şi Horia Suru; altele de dramaturgie, coordonate de tinerii actori-dramaturgi Ana Creţu, Theodora Sandu, Andrei Radu, Ionuţ Vişan.
► ŞCOALA DE VARĂ, 21-31 iulie, a fost contextul în care 20 de studenţi şi masteranzi de la 5 facultăţi de profil din ţară, precum şi 10 elevi din Piatra-Neamţ au participat la ateliere de arta actorului, coodonate de profesorii Paul Chiribuţă, Florin Grigoraş şi Vlad Bălan.
► Am fost gazde pentru numeroase evenimente, dintre care amintim: Très Court International Film Festival – Filme de foarte scurt metraj, ediţia a XXVII-a, organizat de Institutului Francez din România; Turneul Internaţional Stradivarius, susţinut de celebrul violonist Alexandru Tomescu; proiectul co-finanţat AFCN, „2025: Nouameapiesă?” al dramaturgului-performer Peca Ştefan; Maratonul pentru Educaţie Antreprenorială, organizat de Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
► Teatrul nostru respiră şi prin poveştile trecutului său fabulos, pe care le aducem în prezent în mod frecvent. Pe 3 octombrie am aniversat pentru prima dată Ziua Teatrului Tineretului, în amintirea datei primei reprezentaţii de pe scena teatrului de la Piatra-Neamţ, din 1958. Cu această ocazie am vernisat expoziţia „Cum a început povestea…”, cuprinzând fotografii şi afişe din perioada 1930-1967 (începutul construcţiei teatrului, respectiv anul schimbării titulaturii în Teatrul Tineretului). De asemenea, susţinem în fiecare săptămână tururi ghidate pentru elevi, în care povestim despre trecutul şi prezentul TT şi totodată învăţăm, în mod practic, despre codurile teatrale, venind în sprijinul profesorilor de limba şi literatura română.
● LA ÎNCEPUT DE 2026
Luna ianuarie înseamnă la Teatrul Tineretului debutul unui nou proiect: lucrul la spectacolul ALBASTRU de Ionuţ Vişan, în regia Andreei Vulpe, cu actorii Cătălina Bălălău şi Mircea Postelnicu, la Sala Studio „Corneliu-Dan Borcia”. Textul a fost selectat spre montare în urma atelierelor de dramaturgie, desfăşurate în cadrul ediţiei 2025 a Festivalului nostru, în care tineri dramaturgi-actori au lucrat cu actori din trupa TT. Atelierele au vizat explorarea colaborării dintre autorul de text dramatic şi actorii care transpun textul în acţiuni concrete, având în vedere tendinţa actuală, prin care un număr din ce în ce mai mare de actori se exprimă artistic şi ca autori dramatici. Ionuţ Vişan este actor al Teatrului Mic din Bucureşti şi al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti. În anul 2024 a participat la atelierul de scriere dramatică coordonat de Mimi Brănescu, în urma căruia a scris piesa „Sub apă” (2024). Această piesă de debut ca scriitor dramatic a obţinut locul al III-lea la concursul Focus Drama organizat de Teatrul de Nord din Satu Mare şi a fost montată în 2025 la Teatrul de Vest din Reşiţa şi la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. A doua sa piesă, „Albastru”, scrisă în 2025, a câştigat locul I la concursul „Goana după fluturi” de la Râmnicu Vâlcea. Ambele texte au fost selectate în programul „Dramaturgia la timpul prezent”, organizat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”.
Regizoare şi profesoară de Arta actorului la UNATC „I. L. Caragiale” Bucureşti, Andreea Vulpe a debutat pe scena Studioului Cassandra cu spectacolul „Regele Lear”, de W. Shakespeare, în 1989, fiind spectacolul său de absolvire. Timp de opt ani a fost regizoare a Teatrului Naţional Bucureşti, unde şi-a început cariera ca asistent de regie al producţiilor „Hamlet Machine” de Robert Wilson şi „O trilogie greacă” de Andrei Şerban, şi a continuat semnând spectacole ca „Părinţii Teribili” de J. Cocteau, „Philoctet” de Sophocle, „Regele şi Cadavrul” de Vlad Zografi.
Andreea Vulpe revine la Teatrul Tineretului, domnia sa montând pe scena noastră „Dom(n)ul Swift” de Grigori Gorin, în 1991 şi „Visul unei nopţi de vară” de W. Shakespeare, în 2000.
Când scriu aceste rânduri sunt gata pregătirile pentru evenimentul de pe 15 ianuarie, ZIUA CULTURII NAŢIONALE – repere europene. Ne-am gândit că această sărbătoare este ocazia potrivită de a readuce în atenţia publicului nemţeam o personalitate culturală internaţională, născută în Piatra-Neamţ, trecută în veşnicie pe 13 decembrie 2025, la Praga: soprana Anda-Louise Bogza. Domnia sa a iubit foarte mult Teatrul Tineretului şi a concertat aici de mai multe ori în ultimii ani, cu ocazia vizitelor în oraşul natal. De aceea, am considerat o datorie de suflet să o evocăm şi să ne mândrim că reprezentăm una dintre scenele pe care a concertat, alături de Opera de Stat din Praga, unde a debutat şi a interpretat o bună parte din cariera sa, Staatsoper Viena, Deutsche Oper Berlin, Opera din Leipzig şi multe alte scene prestigioase.
Pe lângă acest moment omagial, ne-am propus o discuţie despre ce înseamnă Ziua Culturii Naţionale, în prezent, în context european, cu scriitorii Adrian Alui Gheorghe, Emil Nicolae şi Adrian G. Romila.
Pentru că 15 ianuarie este ziua lui Eminescu, reper fundamental al culturii române, programul manifestării cuprinde un recital cu poeme eminescinene, susţinut de actorul Daniel Beşleagă, iar elevi ai claselor de canto vor susţine un colaj de lieduri pe versuri eminesciene: Andreea Boca (prof. Olguţa Toma), Paula Scurtu (prof. Narcisa Pavel), Flavio Amariei (prof. Narcisa Pavel). La pian: prof. Andrei Gafton şi elevul Tudor Poiană (prof. Irina Horghidan)
Vor expune lucrări de pictură pe tema muzicii elevi ai claselor de arte vizuale: Irina Aelenei, Maria Toma, Bianca Maria Patrichi, Letiţia Vlaicu, Alexandra Sultănel, Ioana Jora, Alessandro Luca, coordonaţi de profesoara Ana-Maria Calistru.
Despre cea mai recentă premieră a noastră, SOARE, AMOR ŞI ÎNTUNERIC, criticul Călin Ciobotari a scris:
„Cred că Mihail Sebastian e unul din puţinii noştri dramaturgi clasici ale căror texte teatrale au imunitate la trecerea timpului. Nu simţi că între lumea lor şi lumea ta e o distanţă de aproape un secol. Au viaţă şi transportă emoţie, intimitate, adevăruri adânci despre oameni şi relaţiile dintre oameni. A reveni constant la Sebastian nu mi se pare doar un gest de politeţe în raport cu istoria teatrului românesc, ci o necesitate reală de conectare la un teritoriu teatral fertil şi apt să inspire prezentul. (…) Trebuie spus de la bun început că scenariul compus de Mâzgăreanu & Sociu e unul solid, cu o structură clară şi într-o stilistică ce nu trădează, ci, din contra, adânceşte amprenta auctorială a lui Sebastian. Prioritar, avem de-a face cu un evident proces de reconstituire (a unei epoci, a unor situaţii, a unor relaţii sau stări de fapt istoric), însă, în subsidiar, ne bucurăm de literatură pură, fie că ne referim la fragmentele din Jocul de-a vacanţa, fie la bucăţile atât de bine scrise din finalul spectacolului în care evadarea în oniric şi în alte (supra)realităţi eterate este impecabil susţinută dramaturgic. Rezultă un text-colaj ofertant, cu multiple paliere de sens, relevant nu doar pentru iubitorii de Sebastian, ci şi pentru cei interesaţi să arunce o privire în „raftul interbelic” al istoriei noastre. Accentul e pus pe recuperarea nu atât a relaţiei dintre dramaturg şi actriţa Leny Caler, cât pe convingerea lui Sebastian că iubirea, erosul reprezintă cel mai important refugiu pentru omul copleşit de cotidian (alături, desigur, de alte forme de evaziune: în Bach, în toposuri idealizate precum Breaza, Balcic, în solarităţi reconfortante sau în nocturne coborâri în vis). (…) Poate cea mai importantă decizie regizorală rămâne cea a multiplicării personajului principal. Toţi cei cinci actori din distribuţie (Macrina Bârlădeanu, Emanuel Becheru, Paul Ovidiu Cosovanu, Florin Hriţcu şi Mircea Postelnicu) sunt Sebastian; în câteva secvenţe privilegiate, efectul de multiplicare devine atât de puternic încât e contaminant: toţi suntem Sebastian, formă de solidaritate, dar şi de proiecţie reală a spectatorului în sensibilitatea atât de specială a personajului. (…) Soare, amor şi întuneric, dincolo de Sebastian şi de reliefurile îndepărtate ale interbelicului, are încă o calitate esenţială: ne propune subtil să reflectăm asupra propriilor noastre modalităţi de evaziune. În ce ne refugiem atunci când refugiul rămâne singura soluţie de salvare personală? Care ne sunt plasele ascunse de siguranţă? Mai constituie iubirea, visul, muzica, teatrul astfel de opţiuni? Sau ne-am inventat, între timp, altele despărţindu-ne definitiv de un trecut pe care îl înţelegem doar formal, superficial?!”
Dacă treceţi TEATRUL pe lista de evadări din rutine şi angoase cotidiene, n-are cum să fie rău, căci aşa cum spunea Jacques Rancière, arta teatrală produce „o formă de conştiinţă, o intensitate a unui sentiment, o energie pentru acţiune”, adică o sursă de reîmprospătare a elanului vital.
Raluca NACLAD, consultant artistic