● Interviu cu Valentina SECARĂ
Motto: „Copiii vor avea întotdeauna nevoie de oameni care să îi vadă, să îi asculte, să creadă în ei, să îi conţină şi să le dea curajul de a-şi imagina imposibilul.”
Valentina Secară este unul dintre cei mai dedicaţi pionieri ai educaţiei timpurii din România, un om care a transformat pasiunea pentru pedagogie într-o misiune de a schimba modul în care privim primii ani din viaţa unui copil. Mamă a trei copii, educator, formator de adulţi, coach, psiholog clinician şi psihanalist, cu o experienţă de peste 20 de ani, ea îmbină rigoarea ştiinţifică cu o profundă înţelegere a universului emoţional al copilului şi al familiei. Fondatoare a grădiniţelor Acorns (în urmă cu peste 22 de ani), a centrului de formare First7 şi a Conferinţei de Educaţie Timpurie (care a debutat în anul 2012), Valentina rămâne un partener de dialog autentic pentru cadrele didactice, promovând ideea că educaţia de calitate începe încă de la naştere, prin empatie, joc şi respect faţă de ritmul fiecărui copil.
Într-o realitate în care ecranele par să concureze tot mai mult cu atenţia celor mici, cadrele didactice din România duc zilnic o bătălie tăcută, dar esenţială: cum să menţină vie curiozitatea nativă a copiilor. Conferinţa First7 2026, având ca temă – Dezvoltarea creativităţii copiilor în era digitală, vine ca o busolă în acest peisaj în continuă schimbare. Am stat de vorbă cu Valentina Secară, fondatoarea First7, într-un dialog cald şi deschis despre cum putem transforma tehnologia dintr-un factor de distragere într-un instrument de explorare creativă direct la grupă sau la clasă.
Viziunea evenimentului
– Ce v-a determinat ca pentru Ediţia a-XII-a a Conferinţei First7 (28 octombrie – 1 noiembrie 2026) să puneţi reflectoarele tocmai pe binomul „creativitate – eră digitală”?
– Motivul acestei alegeri a venit ca urmare a inspiraţiei primite de la educatori, prin intermediul formularelor de feedback din ediţiile anterioare, cât şi inspirată de ultimele articole si materiale scrise în presa academică, privind schimbările în felul în care operează gândirea generaţiei digitale. Trăim într-o perioadă în care tehnologia influenţează profund felul în care copiii descoperă lumea, iar educaţia nu poate rămâne indiferentă la aceste transformări. Cred că una dintre marile provocări ale educatorului de astăzi este să găsească echilibrul între oportunităţile oferite de era digitală şi nevoia fundamentală a copilului de a explora, de a experimenta şi de a crea. Prin tema acestei ediţii, ne-am dorit să deschidem un dialog despre cum putem valorifica creativitatea ca resursă esenţială a învăţării, într-o lume în care tehnologia este tot mai prezentă.
– Revista Apostolul ajunge la sute de dascăli care îşi doresc să aducă plusvaloare în comunităţile lor. Care este mesajul de suflet pe care doriţi ca această ediţie a conferinţei să îl transmită fiecărui educator şi învăţător din România?
– Pentru această ediţie a Conferinţei First7, îmi doresc să ne reamintim că, dincolo de toate schimbările pe care le aduce lumea digitală, esenţa educaţiei rămâne întâlnirea autentică dintre copil şi adultul care îl inspiră. Cred cu tărie că fiecare copil se naşte cu o curiozitate extraordinară, cu imaginaţie şi cu dorinţa de a descoperi lumea. Responsabilitatea noastră este să păstrăm vii aceste daruri, să nu lăsăm tehnologia să înlocuiască mirarea, jocul, emoţia şi bucuria de a crea. Mi-aş dori ca această ediţie să le ofere educatorilor nu doar idei şi instrumente noi, ci mai ales încredere în propria lor creativitate şi în puterea pe care o au de a schimba, zi de zi, lumea unui copil. Pentru că, indiferent de cât de digital va deveni viitorul, copiii vor avea întotdeauna nevoie de oameni care să îi vadă, să îi asculte, să creadă în ei, şi să le dea curajul de a-şi imagina imposibilul. Acesta este, pentru mine, spiritul Conferinţei de Educaţie Timpurie First7 şi al evenimentelor de formare First7.
Echilibrul dintre Tehnologie şi Educaţia Timpurie
– Există încă multă reticenţă – justificată – faţă de tehnologie în educaţia timpurie. Cum le putem explica, cu blândeţe, dar şi cu argumente pedagogice, colegilor noştri dascăli că tehnologia poate deveni un aliat veritabil al imaginaţiei pure?
– Cred că, înainte de toate, trebuie să le spunem colegilor noştri că această reticenţă este firească şi chiar sănătoasă. Nu ar trebui să privim tehnologia ca pe un răspuns la toate provocările educaţiei şi nici să ne grăbim să o introducem în viaţa copiilor doar pentru că trăim într-o eră digitală. În prezentarea mea de la conferinţă, „Minţi creative”, am pornit tocmai de la această întrebare: de ce fel de experienţe are nevoie creierul copilului pentru a se dezvolta armonios într-o lume dominată tot mai mult de tehnologie? Cercetările despre dezvoltarea timpurie, inclusiv perspectiva lui Jerome Bruner, ne reamintesc că un copil mic învaţă în primul rând prin acţiune, explorare senzorială, mişcare şi relaţie. Un ecran îi poate arăta unui copil cum curge apa, dar nu îi poate oferi senzaţia apei printre degete. Îi poate prezenta un castel de nisip, dar nu poate înlocui experienţa de a-l construi, de a-l vedea prăbuşindu-se şi de a încerca din nou. De aceea, cred că tehnologia poate deveni un aliat al creativităţii doar atunci când completează experienţa reală, nu când o înlocuieşte. De exemplu, putem folosi instrumentele digitale pentru a documenta descoperirile copiilor, pentru a observa împreună transformări din natură sau pentru a porni de la o imagine care să provoace întrebări, poveşti şi noi explorări în lumea reală. Important este ca tehnologia să deschidă posibilităţi, nu să ofere permanent răspunsuri gata construite.
– Realitatea de la clasă ne arată adesea copii fascinaţi de ecrane, dar uneori lipsiţi de răbdare în activităţile clasice. Din punct de vedere ştiinţific şi pedagogic, unde tragem linia pentru a păstra un echilibru sănătos între lumea digitală şi stimularea senzorială de tip analog?
– În educaţia timpurie, diferenţa esenţială este între copilul care apasă un buton şi primeşte imediat un răspuns şi copilul care explorează, încearcă, greşeşte, revine şi descoperă singur. În acest al doilea proces, se construiesc gândirea, autonomia şi creativitatea. Aşadar, nu cred că trebuie să alegem între tehnologie şi imaginaţie, ci să învăţăm să folosim tehnologia cu discernământ pedagogic, respectând vârsta, ritmul şi nevoile reale ale copilului. Pentru că, înainte de a învăţa despre lume pe un ecran, copilul are nevoie să o ţină în mâini. Iar rolul nostru, ca educatori, este să păstrăm vie această legătură dintre copil şi lumea pe care o descoperă cu toate simţurile sale.
Strategii practice pentru educatori şi părinţi
– Dascălii au nevoie de soluţii pe care să le poată aplica de a doua zi la grupă sau la clasă. Care sunt cele mai valoroase strategii sau instrumente practice prezentate la conferinţă care pot ajuta un educator să ghideze copiii din rolul de simpli privitori în cel de creatori digitali?
– Cred că cele mai valoroase strategii sunt cele care pornesc de la experienţele autentice ale copilului, de la natură şi de la lucrurile simple pe care le întâlneşte în fiecare zi. În cadrul workshopului „Minţi creative”, am pus accentul pe experienţe cu final deschis, pe materiale naturale şi nestructurate, care invită copilul să exploreze, să imagineze, să construiască şi să găsească propriile soluţii, fără să urmărească un rezultat prestabilit. Am adus în atenţie şi importanţa exerciţiilor de respiraţie, a cântecelor de ancorare în prezent şi a activităţilor de autoreglare, care îi ajută pe copii să se conecteze cu propriul corp, cu emoţiile şi cu lumea din jur. Cred că o minte creativă are nevoie de această conexiune între minte, suflet şi corp. Un rol esenţial îl are educatorul, care nu oferă permanent răspunsuri, ci însoţeşte copilul în descoperire, prin întrebări deschise precum „Ce observi?”, „Ce crezi că s-ar întâmpla dacă…?” sau „Cum am putea încerca altfel?”. Astfel, cultivăm imaginaţia, gândirea critică, creativitatea şi capacitatea de a găsi soluţii. Marea provocare este să ieşim din paradigma digitală „apasă şi obţine imediat rezultatul” şi să redăm copilului bucuria procesului: explorează, încearcă, greşeşte, încearcă din nou, descoperă şi înţelege. Pentru că, înainte de a deveni creatori digitali, copiii au nevoie să înveţe să gândească, să simtă, să experimenteze şi să creeze în lumea reală.
Perspectivele de viitor ale învăţării
– Schimbarea începe cu modul în care privim viitorul. Dacă ar fi să creionăm o imagine a clasei de mâine, ce competenţe umane şi emoţionale credeţi că vor rămâne de neînlocuit în faţa algoritmilor şi cum le putem cultiva noi, ca dascăli, chiar de astăzi?
– Cred că, indiferent cât de mult va evolua tehnologia, empatia, curiozitatea, creativitatea, gândirea critică şi capacitatea de a construi relaţii autentice vor rămâne competenţe profund umane, de neînlocuit. Le putem cultiva încă de astăzi oferindu-le copiilor experienţe reale, libertatea de a explora, de a greşi, de a pune întrebări şi de a descoperi propriile soluţii, într-un mediu în care se simt văzuţi, ascultaţi şi încurajaţi. Îmi doresc ca în clasa de mâine, tehnologia să fie un instrument, dar sufletul educaţiei să rămână relaţia umană, pentru că nu creştem doar minţi capabile să găsească răspunsuri, ci oameni capabili să gândească, să simtă şi să dea sens lumii în care trăiesc.
A consemnat prof. Ramona-Mihaela ROŞU
În foto – imagini de la Ediţia a-XII-a a Conferinţei First7, 1 noiembrie 2026, Suceava, la care au participat peste 450 de cadre didactice din judeţele Suceava, Iaşi, Neamţ, Vaslui.



