Titlul scurtei noastre incursiuni documentare despre fostul liberal „primar de Piatra” şi „prefect de Neamţ” aparţine unui coleg de „breaslă” Dimitrie Hogea, autorul lucrării „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ. Amintiri”, Piatra-Neamţ, 1936, fost şi el primar în urbea de la poalele Petricicăi.
Cel născut „în Piatra, la 2 feb. 1853, din părinţii săi Nicolai şi Maria Albu, născută Osvald, căsătorit cu Eleonora Albu, fiica marelui proprietar Enache Cantemir, la 1878”, va urma cursurile Şcolii primare nr.1 de băieţi Piatra-Neamţ, cu studii secundare la Academia Mihăileană din Iaşi, începutul medicinii la Berlin (fără a o termina), a fost numit pentru prima dată, în 1885, prefect de Neamţ, până în anul 1888, 1895-1899 şi în 1907. Succesor vrednic al colonelului Roznoveanu Gheorghe, sub a cărui conducere s-au construit majoritatea şoselelor montane, el a fost primul prefect care a introdus telefonul în judeţul Neamţ.
Ca primar, Nicu Albu va fi ales în primăvara anului 1901 până în 1904, şi în 1907. Bunul gospodar s-a ocupat de construirea şi alinierea străzilor, trotuarelor, canalelor şi digurilor la Bistriţa, refacerea localului Primăriei, a cazărmii de pompieri etc. Opera lui capitală ce va rămâne în conştiinţa concetăţenilor şi posterităţii este vasta şi frumoasa lucrare a Parcului Cozla – numit ulterior „Nicu Albu”, ca o recunoştinţă a celui care a depus eforturi susţinute timp de 3 ani, cât a durat amenajarea „oazei” de recreaţie şi linişte a pietrenilor.
Tot în perioada mandatului amintit, au fost concepute lucrările iluminatului electric şi aducerea apei potabile, precum şi mutarea gării vechi de la 3 km depărtare (gara actuală – n.n.).
Amintitul prefect de Neamţ, mai apoi primar de Piatra, deputat liberal ales de opoziţie în cartel cu colonelul Roznoveanu (altă mare personalitate politică – conservator n.n.) şi senator în 1905 şi 1907, 1908, şi-a dat obştescul sfârşit la 31 mai 1908, la vârsta de numai 55 de ani, moartea datorându-se unei vechi boli, de natură sifilitică, pe care a neglijat-o necăutând a se îngriji la timp.
Ziua morţii celui „dintâi prefect din ţară care a introdus telefonul în judeţul nostru, conceput şi executat frumoasa lucrare a parcului „Cozla”„ (azi Nicu Albu, în semn de recunoştinţă a pietrenilor n.n.), a fost o stranie coincidenţă: la 31 mai 1897 s-a surpat şi prăbuşit muntele Cozla unde se afla parcul şi după 11 ani, tot la 31 mai, în 1908, s-a prăbuşit şi vrednicul gospodar al pietrenilor, în mod dramatic, într-un sanatoriu din Bucureşti.
Vestea morţii lui neaşteptată, a cutremurat populaţia din această parte a ţării, iar înmormântarea sa, pe 2 iunie 1908, a prilejuit „o mare manifestare obştească cum nu s-a mai pomenit în oraşul nostru”. Durerea şi regretul miilor de oameni, care l-au condus în lăcaşul de veci, au fost nespus de impresionante. Cuvântările rostite atunci, în catedrala Sf. Ioan, mai ales cea a bătrânului Emil Constantinescu, ministrul finanţelor (şeful liberalilor din Neamţ – n.n.) au zugrăvit, în chipul cel mai luminos, însuşirile şi operele însemnate ale acestui vrednic fiul al Pietrei. Rămăşiţele lui pământeşti se odihnesc la Mănăstirea Bistriţa, în mormântul care i-a fost dăruit de principesa Elena Cuza care îl pregătise pentru ea, dar care, cum se ştie, a fost înmormântată la moşia părintească Soleşti – Vaslui. Fie-i ţărâna uşoară!
Prof. Gheorghe RADU