Profesor
Reforma învăţământului românesc este un proces complex care se desfăşoară în cele două direcţii principale: cadrul formal de organizare şi conţinutul procesului de învăţământ.
Este un proces necesar atât pentru sincronizarea noastră europeană, cât şi pentru a ne desprinde cât mai repede de un sistem, care, în ciuda voinţei noastre mai poartă urmele unul sistem totalitarist. Monologul profesorului în faţa clasei trebuie înlocuit cu un dialog autentic, prin care elevii să îşi dezvolte capacităţile de comunicare, puterea de a-şi exprima şi argumenta coerent un punct de vedere. Mulţi dintre noi, ne-am dat seama că cele mai bune şi mai interesante răspunsuri se primesc „din bancă” şi nu de la elevii scoşi în faţa clasei, stresaţi de nota pe care o vor obţine; că o oră de clasă la o anumită materie poate fi organizată şi altfel decât pe formula tradiţională. Cred că în cadrul orelor de limba şi literatura română se pot obţine rezultate foarte bune cu elevii şi altfel decât dictând comentarii literare; că o atmosferă destinsă în clasă, de cooperare efectivă a profesorului cu elevii, o atitudine apropiată conduc la rezultate şcolare mai bune. Profesorilor tineri le este greu, poate, să vadă cum s-ar putea desfăşura orele altfel decât aşa cum o făceau profesorii lor, care i-au format şi cărora, în parte, le datorează poziţia socială dobândită. Deşi am mulţi ani în faţa catedrei îmi este greu să mă acomodez cu „actualii” elevi. Dar nu uit că aceşti elevi sunt copiii care la cinci – şase ani lucrează, dacă nu toţi, cel puţin unii dintre ei, pe calculator, învaţă limbi modeme prin metode interactive, uitându-se pe „satelit” văd spoturi publicitare prin telefonia celulară şi navighează pe Internet.
Învăţământul românesc se va aşeza în noua lui matcă atunci când aceşti elevi – ajutaţi acum de noi să se formeze în spiritul timpului lor, ne vor lua locul; ei vor percepe ca firească schimbarea şi vor inova creator pornind de la ideile lor îndrăzneţe, iar „noi” nu găsim întotdeauna argumente pentru a le combate, sfârşind uneori prin a le prelua, pentru a reflecta apoi la ele. (Apostolul, nr. 38, mai, 2002)

