Bacalaureatul bunicilor…

În România, examenul de bacalaureat a fost introdus în 1925, prin legea emisă în timpul ministeriatului lui Constantin Angelescu, publicată în, ,Monitorul Oficial” din 8 martie. Scopul stabilit atunci era unul clar: „de a verifica cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studiu cele mai importante şi de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor” (art. 19 C). Cu alte cuvinte, punerea la încercare a capacităţii de sinteză şi de analiză interpretativă. Examenele se desfăşurau în 2 sesiuni: de vară (25 iunie–10 iulie) şi de toamnă (15–30 septembrie), legea prevăzând existenţa unor comisii instituite de minister în oraşele reşedinţă ale regiunilor şcolare. Aceste comisii erau formate din 7 persoane: 6 din profesorii titulari şi 1, care îndeplinea şi funcţia de preşedinte, ales dintre „membrii corpului didactic universitar, profesor, agregat sau conferenţiar definitiv de la Facultatea de Litere sau de Ştiinţe” sau dintre foştii inspectori şcolari. Şi aceasta deoarece s-a urmărit de la bun început ca din rândurile absolvenţilor, doar vârfurile să poată intra în ciclul următor, la facultate. Existau 6 regiuni şcolare: Bucureşti (incluzând şi Ploieşti, Buzău, Focşani, Brăila, Galaţi, Tulcea, Constanţa, Târgovişte, Piteşti, Turnu Măgurele), Cluj (incluzând Turda, Dej, Deva, Blaj, Sibiu, Tg. Mureş, Braşov, Sighişoara, Carei), Iaşi (incluzând şi Bacău, Piatra Neamţ şi Bârlad), Timişoara (incluzând şi Oradea, Arad), Chişinău (incluzând şi Cetatea Albă şi Bălţi) şi Cernăuţi (incluzând şi Suceava). Pentru a exemplifica, alegem o comisie din Bucureşti, sesiunea de vară 1934. Localul examenului a fost liceul Matei Basarab, iar din comisie făceau parte: preşedintele, istoricul de la Universitatea din Cluj, ulterior reputat bizantinolog şi academician, Nicolae Bănescu; la lb. română, G. Nedioglu, prof. în Bucureşti; la lb. franceză, Iulian Stănescu, prof. la Turnu Măgurele; la filosofie, D. Papadopol, prof. la Turnu Severin; la geografie, M. Iacob, prof. în Bucureşti; la matematică, M. Stoicescu, prof. în Bucureşti; la fizică, I. Nanu, prof. în Bucureşti; la lb. latină, A. Moşoiu, din Ploieşti. Aducerea profesorilor din provincie urmărea o cât mai mare obiectivitate, dar şi testarea unei omogenităţi a cunoştinţelor. Prin lege, „materiile fundamentale” erau: limba şi literatura română, istoria românilor, geografia României, instrucţia civică, o limbă modernă (la alegere). La acestea se adăugau „două materii speciale”, în funcţie de liceu. În perioada interbelică au funcţionat 4 tipuri de liceu: industrial, economic, pedagogic şi real-umanist, existând în jur de 450 de astfel de unităţi. Apoi, imediat după război, fiind un timp nu numai al tranziţiei politice, dar şi sociale şi culturale, s-au redus numărul de licee (afectat şi de o micşorare teritorială), dar şi tipul lor, rămânând doar profilele pedagogic şi real-umanist. Mai târziu, în perioada comunistă se observă o evoluţie interesantă. Se ajunge de la 3 tipuri (pedagogic, real-umanist şi de artă) pentru anii ’50-’60; la 11 (industrial, de chimie industrială, agro-industrial, silvic, economic, sanitar, pedagogic, de artă, de matematică-fizică, de ştiinţe ale naturii şi de filologie-istorie), specific în special pentru anii ’70-’80.

Primele rezultate după introducerea bacalaureatului au fost dezamăgitoare, deşi societatea se aştepta la aşa ceva. În 1925, din cei prezentaţi la examen, au reuşit 48,5%, iar în 1926, 52,7%. Imediat după aceea, sistemul educaţional a intrat în acţiune, s-a repliat şi s-a reuşit performanţa ca în perioada 1931–1933 promovabilitatea să atingă şi să depăşească 70%.

 

Anul acesta, în cadrul sesiunii iunie – iulie 2015 a bacalaureatului, conform datelor centralizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS), la evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare în limba română, din totalul elevilor evaluaţi (142.266), 98.631 de candidaţi (69,33%) au obţinut certificatul de utilizator experimentat (cu 2,21% peste nivelul înregistrat în 2014), 31.172 de elevi (21,91%) au obţinut certificatul de utilizator avansat (în creştere cu 0,38% faţă de aceeaşi sesiune a anului 2014), iar 12.463 de elevi (8,76%) au primit certificatul de utilizator mediu, procent inferior celui de anul trecut (9,16%). Pentru susţinerea acestei probe s-au înscris 145.073 de absolvenţi de clasa a XII-a, dintre care s-au prezentat 142.276 de candidaţi. 2.798 de elevi au absentat, iar nouă au fost eliminaţi întrucât au recurs la tentative de fraudă. Înţeleg să vorbeşti dezarticulat limba română, dar s-o şi fraudezi încă înainte de a ajunge în Parlament, mi se pare exagerat.

P.S. Mă întreb oare ce fel de certificat ar fi primit Vanghelie „care este” sau Eba „succesuri”? Că de „utilizator mediu” nici nu poate fi vorba…

 

Mircea ZAHARIA