După debutul literar din 2012 (Lampa care întinde morţii prada) şi publicarea unei noi cărţi în 2014 (Eşecul Fatidic, o reluare a primului volum), cunoscutul artist plastic Mihai Agape a publicat în acest an, 2016, cartea intitulată Himere.
Cartea de acum, la o lectură fugară (n-am spus superficială), ar putea fi considerată de către unii cititori, care vor ţine seama şi de sintagma din subtitlul volumului (proză scurtă suprarealistă), ca aparţinând prozei onirice, lucru nu prea departe de adevăr, dacă se are în vedere că acţiunea tuturor prozelor este plasată de autor, cu bună ştiinţă, în vis.
În realitate, citită cu atenţie şi cunoscând unele date din biografia autorului, se poate constata cu uşurinţă că marea majoritate a întâmplărilor narate sunt episoade păstrate în memorie de pe tot parcursul vieţii lui Mihai Agape, de la anii copilăriei până la senectute. Toate acestea l-au urmărit pe autor întreaga viaţă şi au produs permanent nostalgia celui care s-a despărţit de locurile natale, satul Sălăgeni, dispărut de pe hartă ca urmare a inundaţiilor din 1972 şi 1973. Se reţin în mod deosebit chipurile părinţilor, dascălilor, ale altor oameni care i-au marcat existenţa şi se conturează prin tuşe aplicate succesiv, chipul creatorului de artă, un alter ego al autorului, preocupat permanent să atingă perfecţiunea.
Prozele din acest volum ar putea constitui pentru un profesor de limbă şi literatură română un instrument potrivit pentru a demonstra elevilor cum poate fi realizată specia literară – proza scurtă – cea care este o piatră de încercare pentru prozatori, precum sonetul pentru poeţi. În cadrul unor asemenea lecţii, pe textele lui Mihai Agape, elevii ar putea depista cu uşurinţă teme, motive, idei, semnificaţii, sensuri şi simboluri specifice acestei specii. Şi încă ceva: talentul care nu trebuie neglijat şi, nu în ultimul rând, limba literară folosită fără greşeală, cum rar se întâmplă să întâlnim chiar şi la unii autori cu mari pretenţii.
Deşi a debutat târziu şi nu a publicat excesiv, cu această carte Mihai Agape îşi înscrie numele între cei mai valoroşi autori de proză scurtă, dacă nu chiar cel mai valoros de pe la noi.
Înainte de a mă ascunde după nori – de Mariana Vodă Pintrijel
După o carieră didactică încheiată la Liceul „Ştefan Cel Mare” din Târgu-Neamţ, ajunsă la senectute, profesoara de limba şi literatura română Mariana Vodă Pintrijel a încredinţat tiparului două cărţi: mai întâi, În ceas târziu, apoi Înainte de a mă ascunde după nori.
Pe cea de a doua, apărută la Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muncelului din Curtea de Argeş, o prezentăm acum cititorilor revistei „Apostolul”.
Cartea conţine două părţi: o primă parte în versuri, iar cea de a doua, de mai mare întindere este alcătuită din texte în proză.
Sentimentul predominant ce se degajă din acest volum este nostalgia autoarei care, la această vârstă înaintată simte nevoia să lase posterităţii „încercările” sale literare.
Partea de rezistenţă a cărţii o constituie textele în proză, versurile ar fi putut lipsi din cuprinsul acestui volum, sau ar fi putut fi aşezate la sfârşit şi astfel întregul nu ar fi avut de suferit, ci, dimpotrivă. Acesta e doar un punct de vedere.
Conţinutul cărţii este alcătuit din diferite specii literare: relatări despre diferite manifestări culturale (o întâlnire la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ cu Prea Înaltul Calinic Argeşanul, fost elev al autoarei, o întâlnire de promoţie a absolvenţilor Liceului Pedagogic ş.a.), în care se observă aspectul jurnalistic al relatării; scurte povestiri în care sunt evocate amintiri şi întâmplări din copilărie şi de mai târziu, acestea având în centrul lor diferite personaje din lumea şcolii (foşti elevi şi colegi de cancelarie), persoane apropiate, vecini actuali şi mai de demult.
Menţionăm în mod deosebit pentru calităţile literare, nuvela „Geamătul aurului”.
Şi încă o menţiune: limba literară în care sunt scrise textele ce alcătuiesc această carte este un model de exprimare pentru cei care îşi încearcă puterile şi mai ales pentru cei care intenţionează să încredinţeze tiparului „producţiile lor literare”.
Aprecierile noastre ar fi incomplete dacă nu am spune că Maria Vodă Pintrijel are talent, este înzestrată cu har.
Constantin TOMŞA