A fost descoperită în 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, jud. Neamţ. Este, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni. De fapt este un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul cucutenian nu a modelat decât şoldurile care exprimă clar, însă, feminitatea personajelor. Artistul din mileniul al IV-lea î.Hr. a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, dar decupări ovale, pe două registre, conferă ritm ansamblului, dând impresia de rotire. Modelatorul a demonstrat un pătrunzător spirit de observaţie, rezultatul fiind o sinteză genială. Femeile reprezentate par preocupate de dansul lor ce trebuie să aducă soare, apă, belşug şi grâne. Impresia de ceremonie sacră, legată de reînvierea naturii, este accentuată de decorul în elipse pictate cu alb, pe fondul roşu al grupului. O întrebare preocupă de câtva timp pe arheologi: există de-a lungul mileniilor o transmitere a unor străvechi datini? Oricum, Constantin Matasă, cel care a descoperit această piesă, a fost inspirat când a numit-o „Hora de la Frumuşica”.(RED.)
Revista cadrelor didactice din judetul Neamt
