77 de sonete de Mihai Merticaru
La zestrea sa livrescă cu cărţi proprii, poetul Mihai Merticaru a adăugat un nou volum de versuri – Flacăra din piatră, ce conţine 77 de sonete, cartea fiind structurată în două părţi: I – Flacăra din piatră (care dă şi titlul întregului) conţine 41 de sonete; II – Universul multicolor, conţine 36 de sonete. Acestea sunt precedate de un text al autorului intitulat Sonetul şi Matematica Astrală în care, în maniera-i cunoscută de educator, prezintă câteva caracteristici ale acestei specii poetice cu formă fixă, un adevărat studiu teoretic, desigur pentru eventualii săi cititori mai tineri care vor lua contact cu asemenea texte. În cele câteva pagini ale acestei sinteze teoretice, pe baza consultării unei bogate bibliografii referitoare la sonet, precum şi ca un bun cunoscător al creatorilor de sonete, sunt amintite nume prestigioase de la Giacomo da Lentini (întemeietorul sonetului italian), la Dante Alighieri şi Petrarca, la Shakespeare, Byron, şi Rilke, iar la români: de la Eminescu, la Mihai Codreanu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Vinea, Dan Botta, Victor Eftimiu ş. a., la contemporanii noştri: Radu Cârneci, Leonard Gavriliu, Tudor George, Petre Ghelmez, Leonid Dimov, Grigore Hagiu, Arcadie Suceveanu ş. a.
Acest text prefaţator călăuzeşte posibilul cititor în înţelegerea celor 77 de sonete ale cărţii şi, totodată, oferă o bibliografie selectă şi cuprinzătoare pentru cei care vor dori să aprofundeze cunoştinţele legate de această specie poetică care nu de puţine ori a fost socotită, cum bine se ştie, „piatra de încercare” pentru orice poet.
De altfel, trebuie să facem precizarea că Mihai Merticaru nu este la prima încercare când îşi verifică puterile şi măiestria în a-şi turna creaţia poetică în tiparele nu foarte comode ale sonetului. Din cele 15 volume de poezie publicate până acum, („Vânătoare princiară”, „Catedrală de azur”, „Scriere cuneiformă”, „Întâlnire pe pod”, „Imperiul lupului”, „Împărăţia clipei”, „Arca lui Petrarca”, „Împărăţia frigului”, „Geometrie lirică, 66 de sonete”, „Umbra păsării, poeme alese”, „Arta euritmiei, 74 de sonete”, „Fiordurile memoriei, poeme”, „Veşnicia dintre clipe”, „Miresme celeste”, „Flacăra din piatră”, „101 Sonete”), patru sunt alcătuite numai din sonete: Geometrie lirică, 66 de sonete; Arta euritmiei, 74 de sonete; Flacăra din piatră; 101 Sonete.
În prima parte a cărţii pe care o prezentăm acum, textele, în marea lor majoritate, au ca tematică iubirea, „tema predilectă a sonetului”; iubirea cea care stă la temelia vieţii omului; iubirea care conform Apostolului Pavel, „dacă nu e, nimic nu e”; iubirea care, fără binecuvântarea divinităţii, nu poate aduce fericirea.
Sonetele lui Mihai Merticaru se constituie într-un amplu poem închinat iubirii trăite de poet, de la primii fiori ai tinereţii la anii senectuţii, iubirii „spiritualizate”, parcurgând, după cum singur precizează de mai multe ori în această carte, toate etapele drumului de la „agonie la extaz”.
Am putea recomanda cititorului titluri precum: „Femeie”, „Invitaţie”, „Ispită” ş. a. sau oricare alt text din această parte, dar ar fi prea mare lista. De aceea, vom cita la întâmplare: „Uneori eu sunt vulcan şi ea un sloi/Sau ’mneaei, flacără, eu, cărbune stins,/O învingătoare şi un învins,/Indiferent, infinitul dintre noi,//O câştigătoare şi un perdant convins,/Un înger înaripat şi un strigoi/Fericiţi, doar împreună, amândoi,/În rest, în paranteză, iad prelins.//În deplin acord, credem în ursită/Rezemaţi de-al vremurilor pervaz,/Cernem necazurile prin sită,//Ne finisăm ca o piele argăsită,/Adeseori mai facem haz de necaz,/Trăim între agonie şi extaz.//(„Trăim”)” sau „Hipersensibilă ca o mimoză,/Uşoară cum petala de ciclamă,/Făcută doar pentru cei ce-o aclamă/Înaltă, parfumată tuberoză.//Cu vino-ncoace de departe cheamă/La ireprehensibilă osmoză,/Ce culminează cu-o apoteoză,/Spectacol feeric de pus în ramă.//Albă şi luminoasă, o naiadă,/Flori de vis i se aruncă în cale,/Ea însăşi, o înflorită livadă,//Rar i-i dat unui muritor să vadă/Astă silfidă din lumi transcendentale./Unicu-i scop? S-adune osanale.//”(„Aceasta-i femeia”).
În cea de-a doua a parte a plachetei, aşa cum şi-a obişnuit cititorii precedentelor sale cărţi de sonete, Mihai Merticaru adună laolaltă, aparent texte diverse din punct de vedere tematic referitoare la aspecte ale politicii actuale, la dragostea de ţară la trecutul istoric al acesteia la prezent ş.a., dar un lucru este evident, aşa cum am mai spus şi în alte comentarii ale cărţilor poetului, scriitorul se dovedeşte a fi prezent în agora, cu toate simţurile treze la ceea ce se întâmplă în cotidian; nu de puţine ori sonetele sale transformându-se în veritabile pamflete în versuri. Şi, din nou cităm la întâmplare: „O ţară inundată de blesteme,/Aşa a fost şi-o ştim de la începuturi,/Să-şi vadă fiii dragi pe scuturi,/În cealaltă lume plecaţi devreme.//Aşa-i oglindită în zeci de mituri,/Lovită crunt de ploi de anateme,/Jefuită de blazoane şi de steme,/Pom plin de rod, dar fără drept să-l scuturi.//De veacuri bâjbâie prin ceaţă şi noapte,/Condusă de inşi gomoşi, pretinşi elite,/Strigând promisiuni mirobolante.//Poporul, un muşuroi de termite./Deşi i se promit legi sacrosancte,/Dreptul la viaţă nu i se permite.//” („Ţară blestemată”) şi „Unde-s pădurile de altădată?/Unde-i umbra duiosului izvor?/Unde-i patria cântecului de dor?/Vandalizate-s de-o bandă turbată!//Unde îşi mai fac păsările sobor?/Unde-i împărăţia adorată/A cerbului cu coroana -ncrengată?/Toată a căzut sub tăiş de topor.//Unde-i frunza verde care cântă?/Cine-a lăsat munţii României goi?/Cine-a călcat în picioare legea sfântă?//Unde s-au aciuat hapsânii ciocoi/Ce-au lăsat în urmă doar răni şi moroi?/Întreabă codrul din noi şi se-nspăimântă”.//(„Unde-s pădurile de altădată?”).
Încheiem acest scurt comentariu observând că în spiritul celor expuse în textul introductiv (Sonetul şi Matematica Astrală) cartea a inclus 77 de sonete, nu întâmplător un număr egal cu cel al anilor pe care autorul i-a adunat în timp, aşa cum a făcut şi cu alte volume anterioare: „Geometrie lirică, 66 de sonete”, „Arta euritmiei, 74 de sonete”.
Aşteptăm un volum viitor de sonete cu 99 de texte semnate de Mihai Merticaru.
Constantin TOMŞA