O carte despre viaţa cultural-artistică, în secolul trecut şi astăzi
Noua carte semnată de profesorul Gheorghe Bunghez, tipărită sub emblema Editurii „Nona”, Piatra-Neamţ, 2016, intitulată „Contrapunct…Demnitatea supravieţuirii prin cultură/Mărturii, puncte de vedere, documente”, vine după altele semnate fie în colaborare („Monumente istorice din judeţul Neamţ”, 1971; Judeţul Neamţ-ghid”,1971; „Petrodava 2000. Tradiţie şi continuitate”, 1980; Liceul „Petru Rareş”- file de istorie, 2003), fie în nume propriu: Teatrul Tineretului între „Dragonul” şi „Piaţeta”, 1981-1986, 2010, un volum ce oferă o multitudine de informaţii dintr-o perioadă istorică prin care a trecut România în cei 50 de ani de comunism, dar şi prin proiectarea fenomenului cultural în viitor.
Chiar prin subtitlul cărţii – „Mărturii, puncte de vedere documente”–, cât şi printr-un capitol introductiv – „câteva obligatorii adnotări preliminare” – autorul ţine să-şi avertizeze potenţialii cititori asupra conţinutului cărţii realizate, spunem noi, de un cunoscător din interior al domeniului supus analizei amănunţite, pe care îşi propune şi o realizează. Susţinem această apreciere făcută chiar de autor care, în primul capitol al cărţii ţine să-şi motiveze întreprinderea prin prezentarea calităţilor şi funcţiilor deţinute într-o perioadă de peste patru decenii în diferite instituţii diriguitoare ale culturii în fosta Regiune Bacău şi, din 1968, în Judeţul Neamţ: „Personal, mi-am asumat responsabilitatea de a glosa pe teme culturale din/despre experienţa/expertiza judeţului Neamţ şi de a propune eventuale paradigme sau unele modalităţi, metode, procedee şi mijloace de implicare social-culturală, dar şi despre raţiunile care au generat şi trebuie să genereze conţinuturi şi scopuri ale slujirii prin cultură a demnităţii supravieţuirii în trecut, dar chiar şi astăzi.”
Tot în acest prim-capitol, autorul prezintă ideea călăuzitoare a cărţii: „ … am insistat mai sus, nu atât asupra devenirii biografiei mele cât asupra unei idei-forţă ce aş vrea să fie evidentă în întreagă această carte: necesitatea autenticei deveniri prin cultură / necesitatea adevăratei implicări prin cultură! Fără această implicare, până şi propria devenire (fie ea chiar şi culturală), în raport cu societatea în care trăieşti, nu este în final decât vorbărie nefolositoare. Cu atât mai mult acum şi aici, când societatea românească are nevoie de o autentică implicare a autenticilor intelectuali”.
Cartea profesorului Gheorghe Bunghez, structurată în cinci capitole (I. Cu modestie, cu spirit critic, dar şi cu demnitate / II. Structuri instituţionale, programe culturale, dar şi încătuşare ideologică/ III. Tradiţii/ IV. Noi concepte culturale, cu noi dimensiuni /V. Au prezentul nu ni-i mare), este o analiză amplă, pertinentă, în cunoştinţă de cauză; o analiză alcătuită de un intelectual veritabil cu o vastă experienţă în varii domenii ale vieţii culturale şi artistice, experienţă dobândită în cele patru decenii în care a avut responsabilităţi în învăţământ (profesor şi director de şcoală în Comuna Stăniţa şi la liceul din Săbăoani, inspector şcolar în raionul şi regiunea Bacău), şi în cultură (…secretar al Comitetului de Cultură şi Artă al Regiunii Bacău, preşedinte al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Neamţ, director al Teatrului Tineretului, director al Centrului de Librării Neamţ, apoi al S. A. Bibliopolis), acoperind aproape o jumătate de veac în toate aceste domenii, dând dovadă de ample şi importante competenţe de conducător, îndrumător, organizator al numeroaselor şi importantelor manifestări desfăşurate în Neamţ şi nu numai.
Dar cartea profesorului Gheorghe Bunghez nu este doar o analiză a ceea ce s-a „întâmplat” din punct de vedere cultural înainte şi după 1989, ci este şi o privire asupra prezentului care nu se mai ridică nici măcar la nivelul celor întâmplate în timpul anilor de dictatură comunistă, – deşi în prezent sunt mai multe libertăţi şi posibilităţi de manifestare în acest domeniu atât de vast al vieţii cultural-artistice.
Demne de reţinut sunt şi sugestiile profesorului Gheorghe Bunghez pentru viitor, sugestii ce merită luate în seamă de către actualii diriguitori ai destinelor noastre. Cine are urechi…
Menţionăm în mod deosebit capitolul cinci (Au prezentul nu ni-i mare?) ce se constituie mai mult decât o concluzie a întregului volum, într-un adevărat rechizitoriu (lipsa planificării în domeniul culturii şi involuţia cadrului instituţional cultural din anii de după 1989) şi o veritabilă opinie privind „reorchestrarea vieţii cultural-artistice a judeţului Neamţ, ca parte integrantă şi activă a ţării (atât şi nimic mai mult), în această perioadă a evoluţiei sale paradigmatice de la demnitatea supravieţuirii prin cultură, la vieţuirea în demnitate politică, economico-socială, dar deloc în ultimul rând, cultural – moral-spirituală”.
Cartea aceasta, la fel ca şi celelalte pe care profesorul Gheorghe Bunghez şi-a pus semnătura, conţine idei demne de luat în seamă şi practică. Şi cu cât acest lucru se va întâmpla mai repede, cu atât va fi mai bine.
În nici un caz nu este o carte ce poate fi ignorată şi de aceea o recomandăm mai ales celor ce au atribuţii în domeniul decizional, dar şi celor ce vor să ştie ce s-a petrecut în viaţa culturală a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. Ca să nu mai condamne la grămadă tot ce s-a întâmplat atunci.
Prof. Constantin TOMŞA