Am predat în anul şcolar 2006-2007, într-o şcoală dintr-un sat din judeţul Argeş. Dar am văzut între timp că ceea ce s-a întâmplat la un moment dat acolo nu este un caz izolat, ci a devenit un fenomen simptomatic în mare parte pentru învăţământul preuniversitar.
Atunci, după vreo două săptămâni de la începerea semestrului al II-lea, în şcoală a început febra pregătirilor pentru serbarea zilei de 8 Martie. Agitaţie, stare febrilă, în şcoală şi în casele copiilor. Numai de carte nu le mai ardea lor. Profesorul coordonator voia să spargă gura târgului cu un mega spectacol, plin de sclipici şi muzică zgomotoasă. S-a solicitat şi o garderobă specială a fiecărui combatant, care mai de care mai boghetă, fapt care a dus la frustrări pentru cei cu mijloace mai precare. Au urmat repetiţiile pentru parada modei, ţinute în sala de spectacole, într-o şcoală, dintre puţinele din mediu rural, prevăzute cu aşa ceva. După ce mesele destinate laboratorului de chimie, au fost puse cap la cap pentru a fi construit podiumul, a început instruirea: „Mişcă mai bine din fund, uite aşa ca mine”. Nu, nu este o replică dintr-o revistă de profil. Sunt indicaţiile unei persoane desemnate să se ocupe cu „pregătirea” paradei şi pe care statul o plătea ca să educe copii ca educatoare.
Bineînţeles că parada a fost garnisită cu fluierături şi urlete – asemenea celor de pe stadion – reacţii ale unor tineri din afara şcolii, stârniţi de priveliştea încărcată de senzualitate, atent regizată, oferită de cele mai „talentate” fete din clasa a VIII-a. Au fost însă şi câteva eleve cu comportament şi vestimentaţie reţinute, dezgustate pentru că au trebuit să ia parte la o mascaradă în care grotescul şi vulgaritatea erau promovate de un profesor care, spre finalul carierei didactice, voia să se afirme în faţa oficialităţilor comunei.
Cum putem numi substituirea, la modul flagrant, a cultivării unor calităţi spiritual-morale în sufletelor elevilor, aşa cum prevăd obiectivele tuturor disciplinelor umaniste de învăţământ, cu aceea a cultului trupului şi a comportamentul de tip individualist de vedetă? Este încălcat primul principiu didactic: învăţământul este unitar. Câtă vreme, pe de-o parte, ca profesor de religie, sunt trimis să le îndemn pe fete să fie curate după modelul Maicii Domnului, iar pe de alta, alt profesor le pune să se îmbrace şi să se poarte ca nişte femei uşoare de la clasa I, până într-a XII-a, cu aer infatuat provocator, câtă vreme destinaţia şcolii este pervertită în cea a unui cabaret, atunci educaţia este aruncată în aer. Şi în loc de învăţământ unitar avem o hidră cu mai multe capete.
I-am întrebat la clasă pe copii: „De ce credeţi că aici la voi şi în multe locuri în ţară, biserica este aşezată lângă şcoală?”. Iată un răspuns matur, din partea unei eleve de 15 ani: „Pentru că Dumnezeu vrea îndumnezeirea omului, nu vrea transformarea lui în obiect, în marfă expusă în vitrină”.
Care tratat de psihopedagogie recomandă ca o fetiţă de 9-10 ani, să fie îmbrăcată, coafată şi fardată precum o femeie de 35 de ani? În care studiu acreditat de Ministerul Educaţiei este indicată pervertirea copiilor şi impunerea unui comportament care să aducă toate fetele la condiţia de copii xerox ale păpuşilor Barbie? Modestia creştină şi simţul măsurii chiar au devenit vetuste peste noapte? Dascăli loviţi de amnezie când e vorba să respecte principiile dezvoltării psihofizice ale copilului sunt puşi să formeze caractere iar ei ucid puritatea fetelor. De ce aceşti oameni, în loc să cultive la copii lipsa de ostentaţie şi bunul gust şi să le spună să se poarte aşa cum i-a creat Dumnezeu, îi transformă în kitsch biologic prin machiaj grosier şi comportament artificial de star, lucruri preluate din media comercială? Prin promiscuitatea prestaţiei, ei coboară în derizoriu interesul altor profesori pentru conţinuturi pedagogice sănătoase pe care le cultivă la elevi. Sunt mulţi colegi în sistem care îşi asumă apostolatul şi care, în cadrul serbărilor folosesc mijloace artistice consacrate: teatru, montaj, balet, joc de echipă, cenaclu literar, recitaluri folk şi alte mijloace interactive.
Ce obiective pedagogice ce nu pot fi atinse prin căile consacrate îşi propun dascălii care organizează în prea multe şcoli din ţară asemenea orori? Cum de ajung într-o stare atât de inconştientă unii dintre cei care – chiar în sistemul pe care îl slujesc – ajung să inoculeze prin etalarea trupurilor elevilor, fără investiţii de suflet, tare psihice precum: estomparea ruşinii şi cultivarea gregarismului, atenuarea sau anularea candorii, a inocenţei, afectarea simţului măsurii şi al discreţiei, a pudorii specific feminine şi a nevinovăţiei specifice copilului?
Cum ajung oameni investiţi cu cea mai nobilă misiune – aceea de a modela suflete de îngeri – nu doar să îşi trădeze menirea, ci chiar să traumatizeze psihic sute de copii alterându-le formarea personalităţii? Faliment psiho – pedagogic provocat: în loc să formeze caractere adevărate, ei ajung să producă tupeişti şi impertinenţi în masă – pervertire în formă instituţionalizată, pe bani publici.
Atunci, în Argeş, de Ziua femeii, în loc ca pe scenă să fie cântată minunea care este femeia, am asistat, noi cei care am fost în sală, la prezentarea chipului ei în manieră vulgar comercială. Trebuie expus trupul în mod obraznic şi scandalos? Nicio grijă pentru inefabilul şi misterul feminin? În locul unui spectacol plin de dragoste şi închinat mamei, am asistat la o făcătură trivială. În loc de educaţie spirituală, a fost oferita subcultură de tip carnal.
Sufletul copilului, scânteie din lumina lui Dumnezeu, trebuie apărat de blazaţii cărora li se par învechite puritatea şi inocenţa. Estomparea sau pervertirea acestor minuni nu înseamnă decât schimonosirea chipului pe care voinţa divină l-a creat pur, iar efectele acestei acţiuni, pe termen lung, nu pot fi decât drastice pentru societatea care le tolerează.
Prof. Marin UDROIU