Viitorul scriitor şi cineast s-a născut la 6 noiembrie 1936, în familia învăţătorilor Tatiana şi Vladimir Loteanu din satul Clocuşna, Ocniţa (fostul judeţ Hotin). Era un copil zburdalnic, „cam zvăpăiat din fire” şi îi plăcea să cutreiere crângurile şi miriştile cu flori, cum va mărturisi în una din poeziile sale de mai târziu. Păşeşte pragul şcolii la şase ani, dar în 1942 se refugiază împreună cu părinţii la Rădăuţi (nu departe de mănăstirea Putna), apoi la Râmnicu-Vâlcea şi de acolo la Bucureşti. Studiază la Liceul „Sf. Sava” (astăzi „N. Bălcescu”) iar în 1952, la vârsta de 16 ani, se „repatriază” în Basarabia, la Clocuşna.
În baza unui atestat de absolvire a şcolii medii, eliberat la Chişinău, Emil Loteanu se înscrie în 1954 la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT). Concomitent cu studiile la Şcoala Teatrală, tânărul asistă la cursurile Institutului de literatură „Maxim Gorki”. În 1956 intră la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK).
După terminarea studiilor, în 1962 este repartizat la Studioul „Moldova-Film”, din Chişinău, în calitate de regizor de filme artistice. Între anii 1973-1983 lucrează ca regizor la Studioul „Mosfilm”. În anul 1988 inaugurează la televiziunea moldovenească emisiunea La steaua care-a răsărit… În perioada 1987-1992 este preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova.
Talentul literar se manifestă încă din anii de liceu, când debutează în revista „Contemporanul” cu o poezie inspirată din viaţa de la ţară (1948). La Chişinău debutează la „Tinerimea Moldovei” în 1952 cu poezia Cântecul marii iubiri, după care continuă să publice versuri în ziarul „Moldova Socialistă” şi revista „Octombrie”. Volumul de debut Zbucium (1956) va constitui o adevărată explozie lirică, urmată de numeroase recenzii apreciative. Culegerile de versuri şi proză care urmează sunt primite cu acelaşi entuziasm de către cititori şi critica literară: Chemarea stelelor (1962), Vioara Albă (1963), Belaia raduga (Moscova,1964), Ritmuri (1965), Versuri (1967), Sufletul ciocârliilor (1974), Bucolica, nuvela Lăutarii (1972). În colecţia „Biblioteca şcolarului” la Editura „Litera” apare postum volumul selectiv Chemarea stelelor (2003).
Ca regizor debutează în anii de studenţie cu filmul de scurt metraj Măria sa Hora (1960). Cariera sa cinematografică se împlineşte la Studioul „Moldova-Film”, unde semnează ca scenarist şi regizor filmele: Aşteptaţi-ne în zori (1963), Poenele roşii (1966), care devine pe parcurs o carte de vizită a studioului, Această clipă (1968), Lăutarii (1971), prezentat generos pe ecranele lumii, fresca dramatică a vieţii şi creaţiei marelui Eminescu, Luceafărul (1986) ş. a. La Studioul „Mosfilm” semnează filmele O şatră urcă la cer (1976), proiectat în peste 100 de ţări, Dulcea şi tandra mea fiară (1978), Ana Pavlova (1983), în coproducţie cu cineaşti din Anglia, Franţa, Cuba, Germania (1990).
Filmele lui Loteanu au fost premiate sau nominalizate în cele mai prestigioase foruri şi festivaluri internaţionale din Moscova, San Sebastian, Napoli, Paris, Oxford, Milano, Belgrad, Praga.
Lăutarii este distins cu „Scoica de Aur” la Festivalul International de Film de la San Sebastian (1972), cu Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Filme pe tema artei şi folclorului (Italia, 1972), Premiul „Nimfa de aur” la Festivalul Internaţional de Filme (Italia, 1972), Premiul spectatorilor şi al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic de la Milano (1978).
Filmul O şatră urcă la cer obţine Premiul „Marea scoică de aur” la cel de al 24-lea Festival Internaţional al Filmului de la San Sebastian (1976), Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internaţional din Iugoslavia (1977), Premiul pentru cel mai bun film al anului la Praga (1977).
Dulcea şi tandra mea fiară este aplaudat la Festivalul celor mai bune filme din lume de la Belgrad (1979), iar Ana Pavlova este distins cu numeroase premii internaţionale.
Filmele sale i-au făcut celebri pe mulţi actori din Moldova care, la rândul lor, au contribuit la succesul extraordinar al creaţiilor maestrului (Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Mihai Volontir, Maria Sagaidac, Victor Soţchi-Voinicescu, Victor Ciutac, Dumitru Caraciobanu, Domnica Darienco, Vasile Zubcu ş. a.), Emil Loteanu realizând şi câteva portrete cinematografice ale colegilor săi (Grigore Grigoriu, Svetlana Toma, Eugen Doga).
Pentru merite deosebite în domeniul cinematografiei în 1969 i se conferă titlul de Maestru Emerit în Arte din Moldova, iar în 1980 titlul de Artist al Poporului din Federaţia Rusă. Pentru Luceafărul obţine Premiul de Stat al RSSM (1988). A fost membru de Onoare al Academiei Internaţionale de Film „Nica”.
Emil Loteanu s-a stins din viaţă la 18 aprilie 2003 şi a fost înhumat la cimitirul Novodevicie din Moscova. A rămas pentru toţi un distins om de cultură, regizor şi scenarist, care a lăsat moştenire o valoroasă operă scrisă şi ecranizată. (N.R. Preluare după Aniversări culturale, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”, Chişinău, Epigraf, 2010)
Maria HAREA
Vouă, semenii mei, vouă, oameni, vă dărui // Tot ce am pe lume mai scump, mai iubit: // Versul meu, viaţa pe care-am trăit-o // Şi viaţa pe care-o mai am de trăit.
Emil LOTEANU
Emil Loteanu este un mare creator de valori. El ne-a dus faima în lume prin filmele sale, cu pitorescul nostru, cu oamenii noştri frumoşi, ne-a dus o solie de bunătate, de dragoste pentru frumos. A contribuit la formarea multor actori; acolo unde se părea că nu există valoare, el o găsea. A fost un cineast, dublat de un poet.
Mihai CIMPOI