Născut la 27 martie 1950, la Mănăstirea Agapia, judetul Neamţ, din părinţii Ioan şi Natalia, poetul Gheorghe Simon a făcut clasele primare şi gimnaziale în comuna Agapia, iar cursurile liceale la Târgu Neamţ, la Liceul Ştefan cel Mare, terminate în anul 1969 după care a urmat Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, absolvent în 1975. A fost membru fondator şi redactor şef adjunct al revistei „Opinia studenţească” din Iaşi. În 1969, a debutat în ziarul Ceahlăul, iar editorial cu volumul „Fulgere captive” (poeme), Editura Junimea, 1984. A mai publicat: „Viata după Iisus” (poeme), Editura Panteon, 1996; „Duminica absenţelor” (poeme), Editura „Princeps Edit”, 2004, „Ardere de tot”, Editura „Princeps Edit”, 2009, „Amin Agapia”, Editura „Princeps Edit”, 2012, „Fractalia”, Editura Princeps Multimedia, 2013, „Dumnezeu citeşte din cartea vieţii”, „eLiteratura”, 2014, „Nume şi chipuri”, „eLiteratura”, 2014, „Jurnalul unei asceze”, „eLiteratura”, 2014, „Dialoguri la Agapia”, Editura „Timpul”, 2020. A publicat mai multe eseuri de specialitate: La quête sans conquête, Franţa 1994; James Joyce, une lecture roumaine, Franţa 1996. A semnat în revistele literare poeme şi eseuri pentru care a primit mai multe premii: premiul revistei „Luceafărul” (pentru eseu), premiul revistei „Ateneu” (pentru eseu), premiul revistei „Tribuna” (pentru eseu). A participat la colocviile AEFM (Asociaţia Europeană „François Mauriac”), colocviul dedicat poetului François Cheng, membru al Academiei franceze prezentarea comunicării: „François Cheng entre le souffle initial et le dernier appel”, Strasbourg, Franţa, 2009. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociaţiei Europene „François Mauriac”.
„Gheorghe Simon este un poet al cuvântului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Cuvântului. Aceluia divin. Astfel, se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, ca un sens profund pe care poetul se străduie să-l descopere în toate ipostazele vieţii. Poezia religioasă a lui Gheorghe Simon izvorăşte dintr-o credinţă profundă, cu temeiuri teologice foarte bine stăpânite” – scria despre poezia sa acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga.
Acum câţiva ani, într-un interviu pe care i l-am luat, îmi declara: „Doar în Biserica Adormirii Maicii Domnului, la sfânta liturghie, pregătit de cu seară, de mama grijulie, abia aşteptam să-i admir pe Sfinţii cuminţi din icoane, mirându-mă că ei mă întâmpină cu o carte în mână, deschisă. Nu înţelegeam nici un cuvânt, nici o literă, imaginându-mi mereu să întorc pagina, să răsfoiesc, în atât de tainicile, albe, pagini, cum îmi apăreau şi chipurile măicuţelor, cu veşmintele lor negre, dar cu feţe inocente de albinuţe, de transparente ferestre prin care priveşte Dumnezeu. Numai la adunat fân, prin poiene însorite, vara, îmi apăreau ca nişte grăbite furnici. Poezia era deja în mine, în sufletul meu, numai că trebuia să-i dau un nume. Poezia e semnul unei înalte şi desăvârşite prietenii, al unei supreme împăcări. Poezia e şi curajul, buna îndrăznire, precum arta iubirii, asumarea mărturisirii, fără rest, ca dezvăluire a sufletului întristat de moarte. Poezia eşti tu însuţi în stare de veghe. Ea nu presupune politeţuri, înlesniri, explicaţii, justificări, interpretări, nu e făţarnică şi nu se ascunde. Doar cuvintele o pot trăda. Poezia e o rană prea adâncă pentru a o putea ascunde. În timp ce prietenia e o întâmpinare sublimă, cum ni s-a întâmplat la amândoi: am ajuns o tăcere. Eram fiecare o confirmare şi o continuare a celuilalt, iar între noi, doar îngerul poeziei, în zborul său etern, epifanic. Aşa ne-am desfăcut aripile sufletului şi levităm în văzduh de contemplare.”
Drum bun spre stele, Gheorghe Simon, fie-ţi levitarea cât mai lină!
Poetul a trecut la cele veşnice sâmbătă, 15 mai 2021.
Nicolae SAVA