Ar fi împlinit 80 de ani, dar timpul nu a mai avut răbdare
Ziaristul, eseistul şi prozatorul Constantin CUCU a fost un intelectual autentic, format pe baza unei instrucţii şi a unei educaţii alese primite în familia învăţătorilor Constantin N. Cucu, şi Matilda (n. Pricopie – Popa), din Comuna Solonţ, Judeţul Bacău, în care s-a născut la data 21 mai 1936, apoi de-a lungul perioadei de şcolarizare în satul natal, la Liceul Teoretic Bacău (1953) şi Facultatea de Filosofie, Secţia ziaristică a Universităţii C. I. Parhon din Bucureşti.
După absolvirea facultăţii (1958), a fost repartizat la Ziarul Apărarea patriei, al Ministerului Forţelor Armate, unde a lucrat până în martie 1960 când, în urma refuzului de a-şi denigra şi renega public părinţii pentru o presupusă activitate legionară – a fost scos din redacţie.
Alegând plecarea din presă, a lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca zidar-şamotor, la Întreprinderea de Construcţii nr.1 Bucureşti (1960). Îmbolnăvindu-se, a fost nevoit să părăsească Bucureştiul, făcând şase ani de apostolat în învăţământ, ca profesor suplinitor, în Zemeş. Este apoi director al Clubului Muncitoresc din Moineşti (dec. 1966), iar din 1 martie 1968, a devenit pentru toată viaţa cetăţean al oraşului Piatra-Neamţ, după ce fusese numit şef al secţiei culturale la Ziarul Ceahlăul.
Va fi scos din nou însă şi de aici, pentru aceleaşi acuzaţii politice nefondate, şi transferat la serviciul administrativ al Cooperativei Prestarea (1. 08. 1982), apoi a fost inspector de învăţământ al acestei instituţii, până în 1992, când a devenit lucrător în compartimentul comandă-carte a S. C. Bibliopolis din Piatra-Neamţ. Aici împreună cu alţi intelectuali (Gheorghe Bunghez, Marcel Drăgotescu, Mircia Zaharia, Paul Findrihan ş.a.) a început în 1991 editarea seriei noi a Revistei Asachi (1881-1883), îndeplinind funcţia de redactor-şef, până în decembrie 2002. După pensionare, a condus câţiva ani Ziarul Informaţia Primăriei din Piatra-Neamţ (1996-2002).
De-a lungul anilor a avut multiple colaborări la: Scânteia tineretului, Contemporanul, România literară, Viaţa militară, Asachi, Apostolul, Ceahlăul, Informaţia Primăriei, Monitorul de Neamţ, Mesagerul ş.a. cu cronici literare şi plastice, schiţe şi povestiri, poezii, tablete, foiletoane, majoritatea dintre cele până în 1989 semnate cu pseudonim din teama nepublicării (C. Constantin; Constantin C.).
Anii au trecut, şi în decembrie 2012, i-a apărut volumul de povestiri În volbura apelor. Cele douăsprezece povestiri care alcătuiesc volumul în format livre de poche, precedate de un amplu poem în proză – Acasă –, atestă, în persoana lui Constantin Cucu, un iscusit povestaş, ce face parte din breasla tutelată de Marele Humuleştean. Prin Rădeana, un sat pierdut printre dealurile Tazlăului, autorul realizează un univers rural, prezentat savuros, ca Humuleştii lui Creangă, nostalgic, precum Florica lui Pillat, realist ca Siliştea Gumeşti al lui Preda, sorescian ca în La Lilieci, cu o tentă istorică mai puţin ostentativă, cu un puternic accent pus pe arhaitatea pitorească a tradiţiilor satului, a îndeletnicirilor, obiceiurilor, folosind o galerie impresionantă de nume, prenume, porecle, atribuite după înfăţişarea şi comportamentul personajelor, fiecare dintre ele ilustrând o anumită categorie umană, pusă într-o anumită situaţie de viaţă, în toate etapele prin care a trecut lumea satului în mai bine de o jumătate de secol, de dinainte de cel de Al Doilea Război Mondial şi până în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Cartea, densă, conţine multă, foarte multă viaţă şi este scrisă cu har şi umor, uneori cu umor negru, în spiritul comportamentului omului simplu care ştie să facă haz de necaz. Se remarcă o sfătoşenie aparte a povestitorului care este Constantin Cucu (v. povestea pusă în gura lui Moş Pamfile, ce pare desprinsă din scrierile lui Creangă) şi un vocabular plin de cuvinte care au cam început să dispară din limbajul curent, dar care au un rol aparte în caracterizarea personajelor şi în realizarea a ceea ce numim culoarea locală.
Pe 21 mai a.c. Constantin Cucu ar fi împlinit 80 de ani (a decedat la 22.02.2016) şi se cuvine să aducem – şi în numele revistei noastre – un modest omagiu prietenului, colegului, omului cunoscut şi preţuit de toţi cei care l-au întâlnit de-a lungul întregii sale vieţi.
Constantin TOMŞA