Cărţile profesorilor noştri

IUBIREA DIN TĂCERI, de Nicoleta Nistoreanu

Prezentăm cititorilor revistei noastre, în cele ce urmează un roman cu titlul de mai sus, publicat în 2018, la Editura „Muşatinia” din Roman, după ce autoarea a debutat editorial în 2017 cu volumul „Realitatea mea neinventată”, la aceeaşi editură.

Născută în comuna Bâra, Neamţ, autoarea a copilărit şi a urmat primii ani de şcoală în zona Moineşti, judeţul Bacău. A fost elevă a Liceului „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ, în fiecare an fiind premiantă iar bacalaureatul l-a promovat cu media zece. Între 1978-1982 a urmat cursurile Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Filologie, secţia Engleză-Română. În prezent este profesoară de engleză în Piatra-Neamţ.

În decembrie 2017 obţine Diploma de Excelenţă şi Trofeul Domnu’ Trandafir din partea Inspectoratului Şcolar al judeţului Neamţ.

Simpla citire a titlului acestei cărţi îl va determina pe cititor să presupună că tema acestui roman este iubirea, acest sentiment profund şi complex care a pus şi pune în mişcare întreaga omenire. Desigur este imposibilă o abordare a temei în toată vastitatea ei, şi autoarea a înţeles acest lucru propunându-şi să prezinte doar unul din aceste aspecte: relaţia dintre doi tineri studenţi în Bucureşti, Silvia, o româncă şi Daniel un hispanic din America de Sud – ultimul după ce a urmat un an cursurile de învăţare a limbii române la Universitatea din Timişoara. Inclusiv alegerea celor două nume, având în vedere semnificaţia lor, nu este deloc întâmplătoare.

Se mai impune o menţiune: acţiunea este plasată în deceniul opt al secolului trecut când în învăţământul superior românesc au fost admişi studenţi de diferite etnii din Africa şi America Latină şi au devenit frecvente relaţiile dintre studenţii străini şi studenţii români, întemeindu-se familii mixte.

Prin formula structurală adoptată în roman, autoarea reţine atenţia cititorului care va constata că naraţiunea este prezentată prin vocile celor două personaje principale amintite mai sus, care intervin alternativ din două puncte de vedere diferite cu prezentarea unor aspecte din viaţa studenţească dar şi din viaţa societăţii româneşti din deceniul opt al secolului trecut.

Formula folosită de autoare nu este una absolut inedită (v. Ion Lăncrănjan), dar nici prea des folosită de către alţi autori.

Relaţia de iubire dintre cei doi protagonişti nu este una tumultoasă, cu supărări şi împăcări repetate, nici cu scene erotice aşa cum abundă literatura din ultimii ani. Este mai degrabă o prietenie, o încercare de a vedea în ce măsură sentimentele de dragoste dintre cei doi evoluează. În acest sens cititorul va constata singur dacă evoluţia în timp a acestei relaţii se va desfăşura în conformitate cu aşteptările lui sau nu.

Cât priveşte valoarea literară a acestui roman, cei mai cunoscători şi obişnuiţi să descopere calităţile estetice ale unei opere literare vor constata cel puţin câteva virtuţi ale autoarei.

Un prim aspect în acest sens îl constituie ştiinţa cu care Nicoleta Nistoreanu îşi creează personajele principale folosindu-se de întreaga gamă a procedeelor cunoscute din teoria literară şi reuşeşte prin aplicarea unor „tuşe” repetate să realizeze două individualităţi credibile.

Dialogul, deşi ocupă o bună parte din textul romanului, reuşeşte datorită formelor scurte, fără tirade obositoare, să ţină trează atenţia cititorului. Tot aici amintim introspecţia folosită nu de puţine ori în autocaracterizarea fiecărui personaj contribuind atât la întregirea portretului respectiv, cât şi pentru a evita apariţia monotoniei în text.

Mai amintim scurtele dar bine alcătuitele descrieri ale unor locuri din Bucureşti (parcuri, grădini publice, instituţii de cultură) în diferite anotimpuri.

Nu în ultimul rând menţionăm valoarea documentară a romanului în care autoarea a ştiut să prezinte aspecte ale vieţii sociale, economice şi politice din acea perioadă precum: urmările decretului privind întreruperile de sarcini, controlul organelor de represiune (miliţie şi securitate), excluderile din organizaţiile de tineret şi din universitate ale unor „elemente duşmănoase” regimului şi organizarea festivistă a unor demonstraţii şi manifestaţii de aşa zisă bucurie faţă de regimul politic, culminând cu relatarea vizitei lui Leonid Brejnev „marele prieten” de la Răsărit. În acelaşi context se înscrie şi relatarea despre efectele dezastruoase ale cutremurului din 4 martie 1977.

Precizăm că toate aceste aspecte nu sunt prezentate cititorului ostentativ, ci fără patimă, lucru mai rar întâlnit în cărţile autorilor contemporani care nici măcar nu au cunoscut anii dictaturii comuniste.

Nu este exclusă opinia unor cititori care ar putea să impute autoarei înzestrarea personajului masculin cu o exprimare aproape perfectă în limba română, ţinând seama că durata cursurilor de învăţare a acesteia a fost de un singur an.

Tot la virtuţile acestei opere literare nu putem să nu remarcăm o limbă română aproape fără greşeală, însă, fără a ştirbi din valoarea acestui roman amintim un aspect mai puţin plăcut pe care îl descoperim la multe din cărţile publicate în anii din urmă şi de care nu a fost ferită nici cartea de faţă: lipsa unei corecturi exigente atât din partea autoarei cât şi a celor care au realizat editarea volumului.

Toate aceste virtuţi şi încă multe altele pe care un cititor atent şi cât de cât iniţiat în tainele literaturii le va descoperi, ne permit să apreciem că romanul Nicoletei Nistoreanu poate sta oricând pe acelaşi raft cu multe alte cărţi publicate în ultimii ani şi promovate cu o insistenţă ieşită din comun şi lansate la fel de fel de târguri de carte. Şi încă ceva: romanul Nicoletei Nistoreanu beneficiază de o prefaţă, un adevărat certificat de garanţie a valorii semnat de cunoscutul scriitor Constantin Munteanu.

Constantin TOMŞA