Rar nume mai potrivit pentru un cărturar ca acela de Tomşa.
Se poate „citi” ca semnificând Carte (Tom), dar şi Om. După cum şi „şa” s-ar putea citi în două moduri, acea şa sub care Badea Cârţan trecea cărţi mai „deochiate” pentru autorităţi militare dincolo de vămi, vaduri şi munţi, sau „şi alţii”, căci acelaşi cărturar Tomşa lăsa în urma sa învăţăceii.
Împătimit de Lecturi, Cărţi şi Oameni, (nu mai puţin de 6 volume poartă sintagma Împătimit de…), Constantin Tomşa, cel cu de două ori nume voievodal, domnesc şi împărătesc, a fericit Ţinutul Neamţului şi cu un Dicţionar al Literaturii, de la „copişti la suprarealişti”, cercetând fenomenul literar, – mai mult, cultural – pe parcursul a nu mai puţin de VII secole.
Ezoteric citit, iniţiatic şi numerologic, timpul său (al naşterii) e legat de cifra 3: 3.11.1939, adică 3+1+1+1(adică 3) +32 (9)+ 3 + 32 (9).
După cum şi locul naşterii stă sub imperiul aceleiaşi cifre: Ghelăeşti, Bălăneşti, Bârgăuani. Asemeni unui scriitor american a bântuit mai multe profesii: institutor, învăţător, profesor, director, inspector – toate legate însă de cultură şi educaţie.
CONSTANTIN TOMŞA (pentru prieteni COSTICĂ sau BĂDIA) a contribuit direct la organizarea şi realizarea unor prime ediţii ale unor manifestări care, în timp, au devenit de prestigiu, tradiţionale: Festivalul Spectacolelor de Teatru pentru Copii şi Tineret, Vacanţele Muzicale, Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Şezătoare la Humuleşti, Sărbătoarea Muntelui Ceahlău, Sadoveniana, Salonul de Carte Libris etc.
Slova lui, când domoală şi sfătoasă, cu inflexiuni şi ritmuri de răzeş, când sprinţară şi jucăuşă ca un izvor de primăvară, s-a risipit generos prin reviste pe care le-a iubit şi chiar le-a păstorit, fiind uneori chiar staroste: Petrodava Culturală, Petrodava 2000. Tradiţie şi continuitate, Ceahlăul, Anotimpuri, Anuarul Colegiului Tehnic Gheorghe Cartianu, Apostolul, La Tazlău, Asachi, Antiteze, Acţiunea, Realitatea, Monitorul de Neamţ, Ţara Hangului, Vestea, Conta ş. a.
A scris postfeţe, prefeţe, referinţe şi şapouri despre autori din Neamţ, mulţi datorându-i scoaterea din anonimat sau chiar consacrarea: Ion Cârnu, Maria Diaconu, Laurean Ante, Vasile Gheorghiţa, Mihai Merticaru, Teoctist Galinescu, Ana Vârlan, Nicolae Căruceru, Emil Ariton, Valentin Andrei, Emil Bucureşteanu, Astazia Sandu, Virgil Răzeşu, Victor Ciubotaru, Mihai Enăchescu, Virgil Savin, Minodora Ursachi etc.
Lor li s-au adăugat, cu studii ample sau chiar eseuri monografice, Cristian Livescu, Lucian Strochi sau Costache Andone.
A realizat exemplare studii, biografii şi exegeze pentru/despre Revistele Apostolul şi Asachi, portrete de scriitori, (adevărate micromonografii) în Contemporani cu ei.
Au scris despre creaţia sa (prefeţe sau studii) între alţii Dan Mănucă, Mircea Zaharia, Lucian Strochi, Gheorghe Bunghez, Cristian Livescu.
Din punct de vedere a OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), Constantin Tomşa trecuse în rândul longevivilor…
Şi chiar dacă furnicile negre şi oarbe ale literelor îi mai atacau vederea şi dacă prezenţa sa era ceva mai rară la manifestări, Constantin Tomşa a rămas un Paznic de Far, o prezenţă copleşitoare în peisajul literar de la noi şi de aiurea.
Nefiresc de modest, de energic, de cald, Costică Tomşa a avut un mare păcat: nu a avut duşmani.
Înţelepciunea sa de sorginte ţărănească l-a învăţat că neamul omenesc şi cel românesc nu trebuie sleite în dispute sterile, în vrajbă şi dezbinare.
Senioral, olimpian înţelegea viaţa ca nimeni altul, redându-i firii umane doar valenţe şi nuanţe pozitive.
Iar Dicţionarul său este o operă de căpătâi ce va învinge nestatorniciile vremurilor.
Dacă fiecare judeţ al ţării ar fi „fericit” cu un asemenea monumental monument literar, cultural şi de civilizaţie, România s-ar putea prezenta în faţa lumii cu o cultură copleşitoare prin nume, opere, acţiuni, manifestări, cultura română devenind una cu adevărat majoră.
Lucian STROCHI