Într-un secol al vitezei unde apar schimbări la fiecare pas (de mentalitate, de sistem de apreciere al valorilor), îţi pui întrebarea unde ne încadrăm în legătură cu bagajul de cunoştinţe asimilat de-a lungul timpului.
Poţi spune că un om ce nu-şi cunoaşte istoria, manifestările artistice ale semenilor săi, tradiţiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine. Nu are unde să ajungă, dacă nu ştie de unde a plecat şi mai ales cu ce a plecat înzestrat în drumul vieţii. Reuşeşti să îţi găseşti propria identitate, să te cunoşti pe tine, resursele tale, seva cu care te hrăneşti la nivel spiritual, atunci când iei contact cu creaţiile semenilor tai.
Opera acestora se inspiră tocmai din sentimentele trăite, întâmplări ce au schimbat destine, ce au modificat cursul vieţii. Au fost create cu scop educativ, spre a fi de folos tuturor, pentru ca să se poată învăţa din experienţele altora sau să se facă cunoscută viaţa oamenilor din diverse timpuri, în diverse ipostaze ale dezvoltării societăţii.
Au fost, sunt şi este scris să mai fie persoane de o sensibilitate aparte, înzestrate cu darul de a „cânta” despre ce găsesc ei important îndeajuns încât să fie făcut cunoscut întregii lumi. Ei au puterea de a pune pe hârtie sau pe pânză tot ce simt într-o manieră specială ca într-o aură de lumină. Pot face „din bube, mucegaiuri şi noroi”, „frumuseţi şi preţuri noi”, după cum cu înţelepciune afirma Tudor Arghezi în crezul operei sale „Testament”.
Cred că în fiecare din noi se găseşte un izvor de creaţie, această proprietate (dacă îi pot spune aşa) se găseşte în codul nostru genetic, doar că nu este exploatată la maximum. Într-o manieră ştiinţifică de redare poţi spune că nu oriunde îşi găseşte mediul propice de dezvoltare. Sunt necesare a fi îndeplinite unele condiţii cum ar fi: o deosebită receptivitate la tot ce este în jur, sensibilitate, chiar o manieră proprie de vedere a lumii înconjurătoare, în plus un mediu propice exploatării unor astfel de calităţi. În plus, astfel de înclinaţii sunt descoperite şi, în şcoală, există instituţii de învăţământ specializate cu pedagogi bine instruiţi, care încearcă să pună în evidenţă aptitudinile învăţăceilor spre artă sub orice formă. Şcoala are o foarte mare influenţă, este important să se încerce să se dezvolte înclinaţiile reale ale elevilor, să se pună preţ pe îmbinarea teoriei cu practica, pentru că în şcoală se formează personalităţi, devii Om.
Aşadar, prin cultură, din punctul meu de vedere, se reunesc toate „sclipirile” oamenilor, în truda acestora de a înţelege viata, cu toate formele ei de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor încercate de oameni: admiraţia, revolta, frica, mândria, ura, dragostea şi orice sentiment dat să fie simţit.
Este imposibil ca în faţa răsăritului de soare să nu fii îndemnat de ceva din străfundul tău să faci cunoscută senzaţia ta de exuberanţă şi altora. Acest lucru îl faci cunoscut cum poţi tu mai bine: prin vorbe, versuri, imagini, efectiv ai la dispoziţie toate uneltele ce fac apel la simţurile omului.
Însă se poate întâmpla și contrar, să nu fii impresionat de acest răsărit pentru că poate nu te interesează. Sunt oameni care pun banii mai presus de orice şi, în cazul în care găseşti o opera de artă în vilele luxoase, de cele mai multe ori este acolo doar cu scop decorativ, dovadă de snobism.
Banii nu sunt totul, nu ne conduc viaţa, nu guvernează acţiunile noastre.
Cred că avem nevoie de cultură, pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual, pentru a ne deosebi de animalul care trăieşte doar pentru a se hrăni şi înmulţi.
Adevărata iubire pentru cultură reiese din efortul fiecăruia de a restaura creaţiile peste care timpul a trecut fără milă, şi-a lăsat nemiloasa amprentă: degradarea. Tocmai în acest scop sunt oameni ce lucrează din greu la reconsolidarea operelor de artă. În acelaşi timp este importantă şi cunoaşterea acestora, promovarea în medii cât mai variate a manifestărilor culturale de orice natură.
Astfel, devii un om mai bun, încrezător în puterile poporului tău, lumii tale. Arta te purifică şi te înnobilează, dar te poate face să te simţi mic în comparaţie cu măreţia operelor artistice.
În altă ordine de idei, se pot găsi şi alte răspunsuri la întrebarea „de ce cultura”, datorită diverselor sensuri ce le poate îmbrăca cuvântul cultură. Astfel se poate vorbi despre cultura păcii, spre exemplu:
Cultura păcii reprezintă valorile, atitudinile şi formele de comportament care reflectă respectul pentru viață, pentru fiinţele umane şi demnitatea lor şi pentru drepturile omului, respingerea violenţei sub toate formele ei şi aderarea la principiile libertăţii, dreptăţii, solidarităţii, toleranţei şi înţelegerii dintre popoare şi între grupuri şi indivizi.
Pentru a putea, noi şi generaţiile viitoare, să culegem roadele acestei culturi a păcii, trebuie să acţionăm neîntârziat:
● să încurajăm educaţia pentru pace, drepturile omului şi democraţie, toleranţă şi înţelegere internaţională; ● să protejăm şi să respectăm drepturile omului, fără excepţie, şi să luptăm împotriva oricărei forme de discriminare; ● să promovăm principiile democratice la toate nivelele societăţii; ● să trăim în toleranţă şi solidaritate; ● să protejăm şi să respectăm mediul.
În lucrarea „Sociologia-elemente introductive fundamentale” (2001), profesor doctor Radu Baltasiu subliniază importanţa culturii afirmând că „Statul fără cultură devine oligarhie, adică un summum de grupări de interese, societatea „în afara culturii” devine o masă cu identitate minimală, iar civilizaţia devine o imposibilitate istorică” (p.52).
Definirea termenului de „cultură” e o operaţie dificilă datorită multiplelor accepţiuni ce i s-au oferit. Alfred Kroeber și Clyde Kluckhonn în cartea „The nature of culture” (1952) identificau nu mai puţin de 163 de definiţii, ceea ce l-a determinat pe un sociolog francez să vorbească de o „junglă conceptuală”.
Etimologic, conceptul de cultură, provine de la latinescul „cultura” (cultura pământului).
Profesor doctor Ioan Mihăilescu, în lucrarea „Sociologie generală” (2000), defineşte cultura ca fiind „ansamblul modelelor de gândire, atitudine şi acţiune care caracterizează o populaţie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele in lucruri.”
Cultura e compusă din cultura nonmaterială (ideală): creaţii abstracte cum sunt valorile, simbolurile, normele, obiceiurile şi instituţiile şi din cultura materială: produsele fizice sau obiectele cum sunt vasele de argilă, computerele, monezile etc.
Relaţia dintre cultură şi societate este una de interdependență. Legătura dintre cultură şi societate este atât de puternică, încât specialiştii pun semnul egalităţii între ele. Totuşi, prin cultură înţelegem produsele ideale şi materiale ale unui grup, iar prin societate înţelegem un grup relativ autonom care se autoreproduce, ocupă acelaşi teritoriu şi participă la o cultură comună. Aşadar, nu există cultură în afara unei societăţi şi nici societate fără o anumită cultură.
Ioan Mihăilescu, în opera aproape uitată mai sus, aminteşte ca elemente ale culturii: simbolurile, ritul, limbajul, normele, tradiţiile şi valorile.
► Simbolurile sunt semne arbitrare, utilizate la nivel social pentru a desemna ceva (un obiect, o acţiune, o atitudine etc.);
► Ritul este o secvenţă formalizată şi stereotipizată de acte săvârşite într-un context religios sau magic (H. Mendras, 1989, apoi Ioan Mihăilescu, 2000);
► Limbajul e un sistem structural la nivel social de modele sonore, cu semnificaţii specifice arbitrare;
► Tradiţiile sunt modalităţi comportamentale obişnuite şi practicate de multă vreme de un grup;
► Moravurile au caracter imperativ mai accentuat. Ele sunt idei, afirmaţii cu privire la ceea ce este drept şi greşit şi, în raport cu acestea, la ce este permis şi interzis de întreprins în situaţiile date;
► Legile sunt reguli stabilite sau întărite de un organism politic (statul) compus din persoanele cărora li se recunoaşte dreptul de a folosi forţa;
► Valorile sunt idei abstracte despre ceea ce este dezirabil, corect şi bine să urmărească majoritatea membrilor unei societăţi.
Andrei URSACHE,
Colegiul Tehnologic ,,Spiru Haret” Piatra-Neamţ
Bibliografie:
– Sociologia-elemente introductive fundamentale (2001) – prof. dr. Radu Baltasiu
– Sociologie generală (2000) – prof. dr. Ioan Mihăilescu
Rubrică coordonată de prof. Elena-Roxana IRINA – CCD Neamţ